genocid – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Coagulare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se curge roșul limpede de lacrimi
Din ochiuri înțepate-n căi spre vise
Pe-artere cu plecări și-ntoarceri, nepermise
Pe vene ce se strâng de-albastru-n șir de patimi.
E sângerie ruta de scurgerile prelinse
Ce-mprăștie dorinți scăpate de control
Slăbind încet șuvoi, ce nu-și mai joacă rol..
Lași toți își pierd în van ambițiile pretinse.
Arm „A K, M” ult, atât de mult sperată
De-a fi unealta vieții, ca și-alte vitamine
Și hoardele mărețe, cum trombocite-n vine
Și tot n-adună flux, n-oprește plaga spartă!..
E-un straniu holocaust filia-n venisecții
Cu promotori rapaci, avizi de vampirism,
Tăindu-ne-ntre noi, pierduți în spiritism,
În perpetuu genocid.. Dracu-la, ne-a dat lecții!.
Prea multe sunt trasee pierdute din eroare,
Ne dispersând pe secte.. Ne vindem doctorii
Și credem vindecări din vorbe, oratorii!
Desangvinizăm știința! Urâm „coagulare”?!?

Cheloo - Statul E T***a Cu Care Ești Obligat Să Te-nsori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Împrumutați-vă la bănci, o să muriți în stradă,
Deposedați de mândrie și bolnavi în stare gravă.
Vorbesc serios, așa, să mă aflu-n treabă.
Creditele-s numere în servere, adică l***.
Construim averi pe minciuni electronice,
Primim ordine și sfaturi de la personaje comice.
E un cerc închis, un vis menit să ne dispere,
Când banii vorbesc, adevărul e redus la tăcere.
Suntem dresați cu lapte și miere, cu gust de fiere,
Factorul uman dispare când ai de luat numere.
Vreau să spun exact ce vreau să spun, nu ce se cere,
N-am suflet de slugă slută, cu ambiții mizere.
N-ai vrea să ai coșmarele mele, respir, deci plătesc,
Vad lumea altfel decât voi, ca pe un fals grotesc.
E scris pe ziduri cu sânge de fraieri care-au crezut
Și-au decăzut fără șansa unui nou început.

Refren:
Statul e t***a cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea după ce mori
O să urăști o lume-ntreagă, până la nori
Dacă te iubești pe tine și refuzi să zbori.

Vorbim în șoaptă cu jumă’ de gură, strângeți din dinți,
Tre’ să fim grași, inculti, ascultători și cuminți.
Inhalăm praf și jeg între betoane fierbinți,
Copiii copilăresc pe Facebook, fără părinți;
Luați-o ușor, nu vă grăbiți să mă puneți la zid,
Poa’ să vă cada-n cap guverne, nu se schimbă nimic.
Și parcă hoții s-au unit într-un singur partid,
Asta nu-i globalizare, fraiere, e genocid.
Plecati afară la cules, aici e un pustiu cinstit
Și nu va fi mai bine, România nu produce nimic.
Nu mai avem armată, industrie, ne-am lins de resurse,
Avem imunitate: „-am greșit, ne cerem scuze”.
Luați aminte, statul e un fals părinte,
Reptilă cu sânge fierbinte, cu Dumnezeu înainte,
La f****t copii și jefuit morminte.
Nu mă inspir din cărțile sfinte
Și nu vă fac zece albume, cu 7 cuvinte.

Refren:
Statul e t***a cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea după ce mori
O să urăști o lume-ntreagă până la nori
Dacă te iubești pe tine și refuzi să zbori.

Constantin Michael-Titus - Manifestul Celor de Dincolo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noi, cei care am fost la Maydanek
gazați
și arși de vii,
trăim acum în milioane de răni
ce supurează în carnea omenirii.
Ne ustură și mai tare focul ce-l aprindeți pe tăcute
și gândul vostru ne apasă sufletul mai greu,
mai ucigaș ca presiunea gazelor din lagărul acela.
Unde-ați plecat,
sub care cer vreți să zidiți a doua oară Maydanek-ul?
Să nu ne mai ucideți încă o dată;
nici nu s-a stins ecoul țipetelor noastre
și încă-i cald pământul de cenușa noastră..
Păstrăm imaginea de disciplină funerară
.. sârmă ghimpată,
camera cu gaze..
Mii de cadavre,
.. muribunzi..
.. cuptoarele cu guri incandescente
și paza cenușie.. Maydanek-ul!
Maydanek-ul unde am învățat să ne silabisim sfârșitul,
unde ne-au stat înfipte în creier
cizmele cazone,
unde mirosul cărnii noastre arse
a sfârtecat stomacurile înfometate celor vii..
Ne-am risipit acum
și-n căutarea trupurilor noastre
înnumerăm orfanii-n fiecare țară..
Noi, care-am fost la Maydanek
gazați și arși de vii,
trăim acum în milioanele de răni
ce supurează-n carnea omenirii.

Joy Harjo - Prin Mystic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Calea mea este o cruce de copaci în flăcări,
incendiați de corbi purtând jarul în cioc.
Le cer gardienilor acestor meleaguri permisiunea de-a intra.
Sunt un vizitator al acestei povești.
Nimeni nu-și mai aduce-aminte să-ntrebe, doar se răspunde.
Ce-aștept în acest oraș portuar din New England, aproape
de locul nașterii democrației,
unde sunt o fantomă?
Chiar și-un cazinou nu-l poate face pe indian autentic.
Sau ar trebui să spun „nativ”, „sălbatic” sau „demon”?
Și cu ce grai de împrumut?
Mi-arunc o privire-n trecutul plin de pericol.
Sunt de acord cu vechile hărți europene.
Există monștri dincolo de imaginație care cutreieră apele.
Temerarele corăbii ale pelerinului trebuiau să fi căzut în prăpastia lumii..
Mă bucur să adulmec mirosul mării,
să mă plimb pe străzile înguste și șerpuitoare ale prăvăliilor și restaurantelor, de-a savura compania prietenilor, copacilor și-a adierilor
de vânt.
Aș prefera să nu vorbesc cu istoria, dar istoria mi-a pătruns în suflet.
Înainte de zori era întuneric, atunci când s-a aprins focul.
Bărbații au plecat la vânătoare din așezarea Pequot, unde
locuiesc eu.
Femeile și copiii lor, rămași acasă, au fost incendiați.
N-aș fi vrut să știu asta, dar adâncul meu cunoaște limba
vărsării de sânge.
Au fost asasinați peste șase sute, apoi s-a zidit o casă pentru poporul
lui Dumnezeu – croncăneau liderii puritanilor în predicile lor duminicale.
Pe urmă, povestea a dispărut aidoma unei șerpuiri de fum.
Încă se mai simt arsurile, deși trăim într-o democrație înălțată
peste cimitire.
Acest lucru mi-a fost dat să spun.
Fiecare poem este o-ncercare de ceremonie.
Pentru care-am cerut câte-un permis de intrare.
În Mystic.

Zale - Și

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cică five o’clock in the morning
De unde io nu mă trezesc deloc
Mă scol la ora două
Fiindcă pe la două
Băieții de vis-a-vis își dau foc la bloc.
Au auzit prin antenă c-au lipit bomba
Iar ăștia din guvern nu cred că vor ceda
Dar nici băieții nu cred că se vor preda
Și toată lumea vrea să știe cum vor proceda.
Oi fi eu lucid
Dar sigur nu sunt stupid
Cum, frate, genocid
Cu bombe cu carbid
Când vreun taliban te bate gen karate kid
Atunci să fii atent
Drugurile ucid
Ție foame?
Poți să mă reclami dacă n-ai lei
Îți dau rimele mele de șef să le dai pe bani pe eBay
Mă ține să vând la plic pe Champs-Élysées
Dar vreau să multiplic din nimic ca toți oamenii mei.
[zile]

Pars Atra - Interfector Perfectus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt android humanoid construit special
Să produc genocid la nivel mondial.
Practic invincibil, anatomic indestructibil
Stabil în fața oricărui gen de explozibil.
Indubitabil, imposibil de doborât
Că am fost proiectat astfel încât
Identific orice țintă statică sau mobilă
Am cristalin cu distanță focală variabilă
Retina îmi este adaptată perfect
În spectru infraroșu și ultraviolet
Cohlee specific modificată
Ca să pot să percep ultrasunete.
Și-am sute de microcipuri implantate-n emisfere cerebrale
Mărind considerabil capacitatea de orientare
De corelare și de stocare informații
Provenite pe căi auditive sau vizuale.

Refren[x2]:
Sunt ținute secrete proiecte militare
Se fac experimente de cercetare
În sute de laboratoare sunt puse la cale
Strategii de asalt, tehnici de acaparare
Având în arsenale multe arme nucleare
Vor deține controlul, vor supune popoare.
Și vor dezlănțui asaltul direct
Când vor avea comanda ucigașului perfect.

Sunt ucigașul perfect, avantajele sunt clare
Structură programată pentru regenerare
Fibre musculare cu randamente maximale
Actina și miozina, viteză mare de cuplare
Ventriculii au forță mare de pompare
A azotului lichid în artere coronare
Cât despre schelet-oasele sunt modelate
În aliaje neștiute de umanitate
Articulații foarte bine îmbinate,
Armele toate ingenios proiectate
Camuflate-n antebrațe
Și fiecare are câte un sistem autonom de autoîncărcare
Aruncătoare de flăcări cu rază extrem de mare,
De-acțiune și nimic nu poa’ să-mi stea în cale.
Iar atunci când voi ataca
Să știi că voi provoca
Masacre dacă mi se va ordona.

And it’s politically correct for Americans to believe in UFOs
Because the government desires people to believe in space aliens
So they don’t have to reveal the technologies that both we end [..]

Uncle G - Genocid

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Rafală verbală pe o coală de hârtie
La fel cum un om normal iese schimbat de la psihiatrie
Sunt plin de bucurie, doar în zilele de marți și luni
Și după ce scot piesa asta căutați-mă pe la nebuni
Că știu adevărul ce vă smulge din cap părul
Că atunci când încep să vorbesc parcă vă înghițiți mărul
Vă dau planul în vileag, eu scap că mă descurc
Normal că râd când vă văd cum vă încurcați toți pe rând
Am informații acide pe gânduri genocide
Nu-s eu cel ce decide cine suge sau înghite
Da-te de te prinde, că ies flăcări, e fierbinte
Subiectul e fumat de mult și văd mintea ce te minte
Omul te sapă ca o sectă de termite, tu trimite
Mesajul mai departe de vrei o gândire limpede
Ascunde-te, dacă ești genul să nu poți să-nduri
Simți niște călduri, niște tăieturi, apoi sentimentul când furi
Dacă poți, te invit în filmul meu și te previn
Că e greu să scapi nevătămat și cu creierul fin
Bucură-te cât încă nu ești implicat, în c***t
Noi furăm să ne menținem băutura în ficat

Bitza - 10 Degete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lumea se sfârșește… se sfârșește
Trebuie să cadă sub Soare.

Strofa I:
Sunt prea multe mame care-și plâng copiii
Și-și detestă soarta că-u rămas cu viii
Războaie, genocid, crime le-auzi pe toate
Sângele se face apă, se luptă frate cu frate
Dacă-ar fi rămas lacrimi, acuma aș fi plâns
Căci mi se pare meciul dintre viață și moarte prea strâns
E doar un pas pe care nu-l faci tu
Este mereu, dar cineva a ales momentul
Uită-te-n jur, uită-te bine și de tot
O să urmeze-n scurt timp un alt potop
Prea multe Gomora, prea mulți Sodomiți
Prea mulți oameni ce se scoală zilnic triști
Toți cred că-u găsit secretele supreme
Se calcă pe cadavre, se aruncă cu blesteme
Anateme, injurii, mereu înjurături
Nu mai există dragoste, ci bestii în călduri
Și singurul lucru la care pot gândi
E că din ură nu s-au născut copii
Ci doar copii ale războaielor repetate
Îmi e frică de viață cum îmi este de moarte
Prea crudă mi se pare ironia sorții
Dai naștere la viață în timp ce-ți numeri morții
Pe zece degete și te întrebi acum
De ce de ceva timp zece nu mai ajung.

Refren:
Zece degete la mâini și tot atâția câini
Pentru fiecare dintr-aceia în care baza-ți pui
Zece degete la mâini, ai minte-te
Că poate o să fie mult mai bine mâine.
Zece degete la mâini și tot atâția câini
Pentru fiecare dintr-aceia în care baza-ți pui
Zece degete la mâini, ai minte-te
Că poate o să fie mult mai bine mâine.

Strofa II:
Prea multe întrebări, prea puține răspunsuri
Trăiești involuntar, inconștient și totuși
În fața porții acum, la judecată
La dreapta lui Allah sau în Nirvana căutată
Toată minciuna aflată pe pământ
Să ți se pară doar ce e, adică doar un vis urât
Religia ar trebui să nască armonie
Și totuși mii de oameni mor zilnic dintr-o prostie
Se știe aproape totul despre nimic
Te crezi prea mic să-ncerci să schimbi un pic
Mai tragic mi se pare acum ce-o să zic
Mai nou nu mai ești mare decât cu suflet mic
Ridic cuvântul împăcat cu gândul
Că tuturor le vine până la urmă rândul
Și-n adâncul inimii aș vrea să regăsesc
Credința-n acel lucru care m-oprește să m-opresc
Și mă feresc să o arăt prea des
Pentru că de la atâta ură încep să obosesc
Să vă întorc obrazul, sunteți atenți la fețe
Am box în mâna stângă, sunt gata să vă fac zdrențe
Pentru că ați ajuns tarfe pe față
Am trei degete pe care-mi număr prietenii în viață
Iar restul de șapte pentru fiecare
Cap al ierbii cu care mă fac praf.

Anne Sexton - După Auschwitz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Furia,
neagră ca un cârlig
mă depășește.
În fiecare zi,
fiecare nazist
Ia la 8:00 dimineața un copil
și îl rumenește pentru micul dejun
în tigaia lui de gătit.
Și moartea privește cu un ochi nepăsător
scoțându-și pământul de sub unghii.
Omul este rău
strig
Omul este o floare
care trebuie să ardă
strig
Omul
este o pasăre plină de noroi.
strig.
Și moartea privește cu un ochi nepăsător
scărpinându-și anusul.
Omul cu vârfurile picioarelor mici și roz
cu degetele lui miraculoase
nu este un templu
ci o latrină
strig
Nu lăsați omul să își ridice iar ceașca de ceai.
Nu lăsați omul să mai scrie vreodată o carte.
Nu lăsați omul să își mai încalțe vreodată pantoful.
Nu lăsați omul să își mai înalțe privirea
într-o noapte blândă de Iulie
niciodată. niciodată. niciodată. niciodată. niciodată.
Spun asta
strigând.
Mă rog Domnului
să nu audă.

Watashi - Genocid

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trag un ultim fum, răpus de nu știu ce sentiment
Mă detest că-ncerc încă să transcriu ce gândesc
Simt că n-ajung nicăieri, și-s plecat de ceva timp.
Și-mi mențin ritmul, pe căi, de genocid
Acid, în timp, mințind, trăind, resimt tot
În cot mă doare de toți cei ce, m-au vrut mort
Încă pot, zâmbetul mi-e mult mai viu, și știu c-o să trăiesc prin tot ceea ce scriu
În sicriu, vreau să-mi amintesc de tot, am iubit, am fugit, am suferit și am dat tot.
Nu mă uit înapoi am privirea înainte, și fac decizii conștient de consecințe.
În cinstea celor ce m-au ajutat mereu, multă pace vă doresc, aveți respectul meu!