Lumea se sfârșește… se sfârșește
Trebuie să cadă sub Soare.
Strofa I:
Sunt prea multe mame care-și plâng copiii
Și-și detestă soarta că-u rămas cu viii
Războaie, genocid, crime le-auzi pe toate
Sângele se face apă, se luptă frate cu frate
Dacă-ar fi rămas lacrimi, acuma aș fi plâns
Căci mi se pare meciul dintre viață și moarte prea strâns
E doar un pas pe care nu-l faci tu
Este mereu, dar cineva a ales momentul
Uită-te-n jur, uită-te bine și de tot
O să urmeze-n scurt timp un alt potop
Prea multe Gomora, prea mulți Sodomiți
Prea mulți oameni ce se scoală zilnic triști
Toți cred că-u găsit secretele supreme
Se calcă pe cadavre, se aruncă cu blesteme
Anateme, injurii, mereu înjurături
Nu mai există dragoste, ci bestii în călduri
Și singurul lucru la care pot gândi
E că din ură nu s-au născut copii
Ci doar copii ale războaielor repetate
Îmi e frică de viață cum îmi este de moarte
Prea crudă mi se pare ironia sorții
Dai naștere la viață în timp ce-ți numeri morții
Pe zece degete și te întrebi acum
De ce de ceva timp zece nu mai ajung.
Refren:
Zece degete la mâini și tot atâția câini
Pentru fiecare dintr-aceia în care baza-ți pui
Zece degete la mâini, ai minte-te
Că poate o să fie mult mai bine mâine.
Zece degete la mâini și tot atâția câini
Pentru fiecare dintr-aceia în care baza-ți pui
Zece degete la mâini, ai minte-te
Că poate o să fie mult mai bine mâine.
Strofa II:
Prea multe întrebări, prea puține răspunsuri
Trăiești involuntar, inconștient și totuși
În fața porții acum, la judecată
La dreapta lui Allah sau în Nirvana căutată
Toată minciuna aflată pe pământ
Să ți se pară doar ce e, adică doar un vis urât
Religia ar trebui să nască armonie
Și totuși mii de oameni mor zilnic dintr-o prostie
Se știe aproape totul despre nimic
Te crezi prea mic să-ncerci să schimbi un pic
Mai tragic mi se pare acum ce-o să zic
Mai nou nu mai ești mare decât cu suflet mic
Ridic cuvântul împăcat cu gândul
Că tuturor le vine până la urmă rândul
Și-n adâncul inimii aș vrea să regăsesc
Credința-n acel lucru care m-oprește să m-opresc
Și mă feresc să o arăt prea des
Pentru că de la atâta ură încep să obosesc
Să vă întorc obrazul, sunteți atenți la fețe
Am box în mâna stângă, sunt gata să vă fac zdrențe
Pentru că ați ajuns tarfe pe față
Am trei degete pe care-mi număr prietenii în viață
Iar restul de șapte pentru fiecare
Cap al ierbii cu care mă fac praf.
Refren:
Zece degete la mâini și tot atâția câini
Pentru fiecare dintr-aceia în care baza-ți pui
Zece degete la mâini, ai minte-te
Că poate o să fie mult mai bine mâine.
Zece degete la mâini și tot atâția câini
Pentru fiecare dintr-aceia în care baza-ți pui
Zece degete la mâini, ai minte-te
Că poate o să fie mult mai bine mâine
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune pesimistă asupra lumii, evidențiind ura, războaiele și moartea. Artistul se simte dezamăgit de societate și de lipsa de speranță, reflectând asupra ironiei sorții și a pierderii credinței.