Împrumutați-vă la bănci, o să muriți în stradă,
Deposedați de mândrie și bolnavi în stare gravă.
Vorbesc serios, așa, să mă aflu-n treabă.
Creditele-s numere în servere, adică l***.
Construim averi pe minciuni electronice,
Primim ordine și sfaturi de la personaje comice.
E un cerc închis, un vis menit să ne dispere,
Când banii vorbesc, adevărul e redus la tăcere.
Suntem dresați cu lapte și miere, cu gust de fiere,
Factorul uman dispare când ai de luat numere.
Vreau să spun exact ce vreau să spun, nu ce se cere,
N-am suflet de slugă slută, cu ambiții mizere.
N-ai vrea să ai coșmarele mele, respir, deci plătesc,
Vad lumea altfel decât voi, ca pe un fals grotesc.
E scris pe ziduri cu sânge de fraieri care-au crezut
Și-au decăzut fără șansa unui nou început.
Refren:
Statul e t***a cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea după ce mori
O să urăști o lume-ntreagă, până la nori
Dacă te iubești pe tine și refuzi să zbori.
Vorbim în șoaptă cu jumă’ de gură, strângeți din dinți,
Tre’ să fim grași, inculti, ascultători și cuminți.
Inhalăm praf și jeg între betoane fierbinți,
Copiii copilăresc pe Facebook, fără părinți;
Luați-o ușor, nu vă grăbiți să mă puneți la zid,
Poa’ să vă cada-n cap guverne, nu se schimbă nimic.
Și parcă hoții s-au unit într-un singur partid,
Asta nu-i globalizare, fraiere, e genocid.
Plecati afară la cules, aici e un pustiu cinstit
Și nu va fi mai bine, România nu produce nimic.
Nu mai avem armată, industrie, ne-am lins de resurse,
Avem imunitate: „-am greșit, ne cerem scuze”.
Luați aminte, statul e un fals părinte,
Reptilă cu sânge fierbinte, cu Dumnezeu înainte,
La f****t copii și jefuit morminte.
Nu mă inspir din cărțile sfinte
Și nu vă fac zece albume, cu 7 cuvinte.
Refren:
Statul e t***a cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea după ce mori
O să urăști o lume-ntreagă până la nori
Dacă te iubești pe tine și refuzi să zbori.
Sensul versurilor
Piesa critică dur sistemul politic și social actual, acuzând statul de corupție, manipulare și lipsă de valoare umană. Refrenul subliniază ideea că statul abia după moarte recunoaște valoarea individului, îndemnând la revoltă și la refuzul de a se conforma.