Merge elefantul singur seara pe alee
O furnică-i dă din mână, chipurile, să steie
El măcar nu se uită și nici n-are frică
Dar furnica cheamă încă o furnică
Unde-s doi, puterea crește, spune-o vorbă veche
Oi fi tu elefant, dar dacă n-ai pereche-i greu
Situația-i tot mai mult a ploaie
Furnica-i hotărâtă să-l ieie la bătaie
– Pe elefant?
– Pe elefant să se-nțeleagă
– Există-o lege…
– Există-o lege, dar nu leagă
– Nu te supăra
La la la la la la la…
La la la la la la la la…
La la la la…
Vede elefantul cum că treaba-i tot mai slută
Cheamă garda, dar nici garda sigur nu-i ajută
Poate-ar fi mai bine să se-mpace cu furnica
Că dacă nu, nu-l mai ajută nici Baba-Nica
În sfârșit, după atâtea condiții puse
Elefantul cade de acord cu părțile opuse
Dar la urma situația, când era mai calmă
Furnica pe neprins de veste, când îi arde-o palmă
– Lui elefant?
– Lui elefant să se-nțeleagă
– Există-o lege
– Există-o lege, dar nu leagă
– Nu te supăra
La la la la la la la…
La la la la la la la la…
La la la la…
Sensul versurilor
O piesă amuzantă despre un conflict absurd între un elefant și o furnică, care escaladează până la un punct culminant neașteptat. Subliniază ideea că forța brută nu este întotdeauna suficientă și că uneori, chiar și cei mai puternici pot fi surprinși de cei mai mici.