Tudor Arghezi – O Furnică
O furnică mică, micăDar-nfiptă, va să zică,Ieri, la prânz, mi s-a urcatDe pe vișinul uscat,Pe picioare, pentru căciMi le-a luat drept niște craci.Mărunțică de fapturăDuse, harnică, la gurăO fărâmă de ceva,Care-acasă trebuiaAșezat în magazie,Pentru iarna ce-o să vie.„Unde te duci așa de grabă?”Dândul meu mâhnit o-ntreabă,Încă nu te-ai lămuritCă greșești și-ai rătăcit?Cu merindea îmbucatăTe-ai suit … Citește mai mult