Versuri corectate și adnotate
Toamna în parc, frig iar:Brumate-n zori, cad fluturândPe cinevaFrunze purpure de stejar.Văzul lui e lucios,Împrăștie frunze cu mâna,Inima sunând:≫Aleluia, aur frumos. ≪.Râzând, răsare Soarele:El e fericit. Liniște-n parcȘi mai cadCu duiumul frunzele.
Bubuie furtuna,Una câte unaFrunzele răpiteCad și rătăcesc.Arborul suspină,Însă nu se-nchină,Înfruntând ispitePieptu-i bărbătesc!Și la primăvară,O verdeață iarăMugurind îmbracăFalnicul stejar!Vântul urlă-geme,Trunchiul nu se teme,Foile când pleacă– Altele răsar!
Pe muntele negru de frunza de varăTe chem cu accent brumariu să te speriiCând spicul de toamnă dă-n spicele veriiȘi cade lumina și trage să moară.Și sunt întrebări prin natura puzderiiȘi sfârâie ploaia dintâi ca o cearăȘi vara ne-nchide în toamna afarăFemeie, bărbat sub pecetea tăcerii.Aicea la munte mai poate să spereȘi cel care moare … Citește mai mult
Plutesc sângerate..frunze, ca inimi, mâini și săgeți..Adâncurile bolborosesc tulburate,luntrea-și vâră botul, sprijinit pe lopeți.Trestiile molaticefluieră..De la o vreme,soarele, în răsărit,se teme..Deodată, stolul gâștelor sălbatice,unghi greu, fâlfâire pribeagă, înnegrind,peste toamnă, molatica brumă..Sfâșie aerul, zbor, măcăitul sugrumă.Fulgerul puștii coboară fulgi suri-albaștri pe grind.Închisă, firea se face tăcută,apa mai tristă, cerul mai luminat;despletite-n avânt tremurat,două sălcii se sărută.
Într-o zi de vară, lină, călduroasă,Răspândind în vale umbră răcoroasă,Frunzele pe arbor vesel dănţuiauŞi cu zefiraşii astfel se şopteau: Dulce e viaţa frunzelor, când ele,De rouă lucinde, mândre, tinerele,Lumea înverzescŞi o răcoresc.Călătorul pacinic, obosit de cale,Oricând se arată în a noastră vale,Sub arbor el stăRepaos de-şi dă.Mândre fetişoare locul vin să prindă,Vrând la umbra noastră … Citește mai mult
Frunze de aramă, păsări călătoare,Lacrime, suspine, palide fecioare, —Toamnă!.Flori uitate-n glastre, drumuri prăfuite,Dangăte de clopot, stinse, răgușite, —Toamnă!.Cântece stridente, zări pustii, deșarte,Țipete-ascuțite, undeva, departe, —Toamnă!.Nopți fără de stele, vise sfărâmate,Picături de sânge, frig, singurătate, —Toamnă!.
Vezi, rândunelele se duc,Se scutur frunzele de nuc,S-așază bruma peste vii-De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?. O, vino iar în al meu braț,Să te privesc cu mult nesat,Să răzăm dulce capul meu,De sânul tău, de sânul tău! (x2) Ți-aduci aminte cum pe-atunciCând ne plimbam prin văi și lunci,Te ridicam de subsuoriDe-atâtea ori, de-atâtea … Citește mai mult
Toamna este harnică, de bunuri darnică,Cu mii de culori apare,Calde sau vii, frunze mii,Ne-nconjoară în mii de culori,Fără straturi albe, dalbe,Că este spre auriuColorată în mii de viu.
Ghirlande de foi de tutun,Ca niște volaneSub arboriSe-adun.Harnic înșiratePe sfoară,Ghirlandele verziSe-nfioară,Și pale,Mai palide stau.Ce vis nicotină le dau?Cu fine spiraleDe fum,Spre gând și visareIau drum.Când moartă va fiClorofila,Mai fine ca aculVor arde,În timp ce condeiulAcoperă filă,Cu cifre,Cu slove,Cu vise,Ghirlande de frunzeUcise!
Te-am așteptat,Dar n-ai venit.Și trist parodiaAmurgul în parcul golȘi veștejit.Când m-am întors,Printre aleiErau doar frunzeRisipiteCare gemeauSub pașii mei.Și sufletulGemea la fel,Îndurerat și tristCa frunzaPăleaȘi el.În poartă-am statȘi-am maiPrivit,Pălise tot mai multAmurgul.Se-ntunecaȘi n-ai venit.