frunze uscate

Sandor Petofi – E Toamnă, E Din Nou

de

E toamnă, e din nou,Veșnic e frumoasă.Dumnezeu știe, doar,De ce? dar mi-e dragă.Din vârful dealului,D-unde privesc în zare,Ascult freamătul domolAl frunzelor uscate.Zâmbind se uită în josRaze generoase,Cum mama drăgăstoasăLa pruncul cum doarme.De fapt pământul toamnaDoarme, nu moare;Se vede din ochi, că eSomn, nu e mutilare.Și-a dat jos frumosul port,Ușurel se dezbracă;Se va îmbrăca până înzori, … Citește mai mult

Costache Ioana Andreea – Gândurile Mele

de

Într-un morman de frunze-uscateGândurile mele au rămas uitateS-au amestecat cu toateSe vor trezi la iarnă.. poate.Atâtea doruri repeziteLe-au obosit și, piperniciteS-au lăsat duse de vântAdormite pe pământ.În miros de tufaneleDorm grămadă gândurile meleGreierașul supăratO baladă le-a cântat.Dar, frigul a venitGândurile mi le-a trezitS-au înălțat speriateÎn grabă au fugit toate.Spre zările cu soare plineCălătoresc spre tineDau … Citește mai mult

George Bacovia – Da

de

Da, m-am dus pe străzile de care îmi scrii tu…E o jale de toamnă pe-acolo…Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze…La tribunal a fost un proces interesant.Oh, într-o librărie au zburat câteva frunze uscate…E toamnă, aș vrea să scriu versuri…La gradina publică, un alcoolic francezSe uită zâmbind la un strat de pansele.La pavilionul … Citește mai mult

Octavian Goga – Toamna-n Grădini

de

Val de brumă argintieMi-a împodobit grădinaFirelor de lămâițăLi se uscă rădăcina.Peste creștet de dumbravăNorii suri își poartă plumbul.Cu podoaba zdrențuităTremură pe câmp porumbul.Și cum de la miazănoapteVine vântul fără milă,De pe vârful șurii noastreSmulge-n zbor câte-o șindrilă.De vifornița aprigăSe-ndoiesc nucii, bătrânii,Plânge-un pui de ciocârlieSus pe cumpăna fântânii.Îl ascult și simt subt geneCum o lacrimă-mi învieNi … Citește mai mult

Lucian Blaga – Versuri Scrise pe Frunze Uscate de Vie

de

I.Hafis.La început – se știe – stelele aveau pe cercărările cu stângăcie trase la-ntâmplare;din arcuirea zveltă a sprâncenei talea-nvățat odată Lunasă-și arcuiască drumul ei pe boltă– peste mare. II.Psalmistul.Când treci fără sandale pe sub tei,porumbii adormiți pe streșini ciuruitese trezesc, crezândcă pașii tăi, mărunții, sunt semințe azvârlitede-o mână bună pentru ei. III.Anacreon.În vițe roșii strugurii … Citește mai mult

Agatha Bacovia – Frunzele Veștede

de

Călcăm peste frunzele veștede,Ca peste zilele noastreTrecute,La fel de veștedeȘi mute.Doar freamătul vântuluiNi le readuce în amintire,Cu licoarea sfârșităDin vechilePotire.Ascult zilele de ieri,Gândesc la cele ce vin,Voi avea mai puține toamne,Mai puține primăveri,Nu atât de tristeȘi veștede ca ieri.