Da, m-am dus pe străzile de care îmi scrii tu…
E o jale de toamnă pe-acolo…
Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze…
La tribunal a fost un proces interesant.
Oh, într-o librărie au zburat câteva frunze uscate…
E toamnă, aș vrea să scriu versuri…
La gradina publică, un alcoolic francez
Se uită zâmbind la un strat de pansele.
La pavilionul muzicii era un corb
L-am întrebat de tine și nu mi-a răspuns nimic.
E toamnă… cu toții se grăbesc, dar e atât de pustiu…
Da, orașul își aduce balanța comercială,
E puțin mai trist, fiindcă e toamnă…
Eu încă nu mi-am găsit nimic…
Îți voi scrie mai pe larg altă dată…
Sensul versurilor
Piesa descrie o plimbare melancolică printr-un oraș tomnatic, observând scene triste și banale. Naratorul se simte singur și neîmplinit, dorind să exprime această stare prin versuri.