William Shakespeare – Sonetul 104 [Sonnet CIV]

Prieten drag, tu nu poți fi bătrân,Ești cum te știu de mult, încântător,Deși trei ierni, la recele lor sân,Trei veri au luat din codru binișor.Trei primăveri în toamnă s-au schimbat,Căci anotimpuri se succed grăbit,Și trei de-April în Iunie-au zburatDe când te știu; dar și-azi ești înverzit.Și totuși, ca o limbă pe cadran,Splendoarea trece, fala va … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul V

Aceleași ore care ți-au croitTrup adorabil desfătând priviriS-or dovedi tirani cu-același chipFrumosul covârșindu-l de slutiri. Timp fără tihna, pe oricare varăÎn iarna o transformi și o îngheți,Îngheață seva, frunzele-s povară,Splendoarea-i desfrunzită sub nămeți. Când floarea vieții nu o distilezi,În vas de sticlă să o ții captivă,Nici fastul frumuseții nu-l mai vezi,Nici ce-o făcea să fie … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 15

Când mă gândesc că tot ce-a crescutDoar scurtă vreme e pe culmi de vis,Că marii scene piesa i-a plăcut,Însă regia-n stele s-a decis;Când văd că omul se înalță-n sus,Păzit sau prigonit de-același cer,Dar seva tinereții când s-a dusSe pierd și măreție și mister;Știind atunci că totu-i trecător,În ochii mei, tot tânăr tu vei sta,Chiar dacă … Citește mai mult