Fetelor, cât voi fetiți
La frumos nu lăcomiți,
Că frumosu-i plin de fală,
Vă sărută și vă-nșeală.
Niciun om frumos pe lume
Nu prea are gânduri bune,
Că-ți vorbește-n față bine
Numai până-i lângă tine.
Dacă merge-n altă parte
Dorul tău nici că-l mai arde,
Că frumosul tot iubește
Câte-n cale întâlnește.
Astăzi una, mâine două,
Iar poimâine opt și nouă,
Nu gândi, mândruțo, zău
Că frumosul nu-i al tău,
Îi al tău pân’ te sărută,
Dacă pleacă el te uită.
Sensul versurilor
Cântecul este un avertisment pentru fete de a nu se lăsa amăgite de frumusețea exterioară, deoarece aceasta este trecătoare și adesea înșelătoare. Frumusețea este superficială și bărbații frumoși nu au intenții bune, fiind infideli și uitând repede de cei pe care i-au curtat.