foamete

Radu Gyr – A Mai Murit Încă Unul

de

A mai murit încă unul –cu foamea pe față,cu ochii de ceață,cu mâini ca tutunul.A mai murit încă unuldin nemernica gloatăcare pe rând se gată.Unul câte unul.Trei, șase, opt, zece..A mai murit un mișel.Ce bine de elca-i liber să plece!.Azi n-o să-l mai frigăîn vise de fierenici trup de muiereși nici mămăligă.Ah, Domnul, prea-bunul,il mângâie … Citește mai mult

Radu Gyr – Foamea

de

Parcă de veacuri, parcă de mii de aniN-am mai prânzit, n-am fost și noi la cină.Parcă de veacuri, parcă de mii de aniAm suge fier, am roade bolovaniȘi-am hăpăit moloz și rogojină.În foamea noastră vâjâie păduri,Se cască mări, se surpă munți din coame.În foamea noastră vâjâie păduriȘi parcă din străbuni sau din scripturi,De la-nceputul lumii … Citește mai mult

Radu Gyr – Basarabie Robită

de

În Bugeac până-n Hotin,bubă neagră şi venin.Din Orhei până-n Liman,junghi şi ţeapă de catran.Cerul supt, cu şoduri slabe,stă-ntr-o rână pe cocioabe.Zarea zace-nvineţităca o piele tăbăcită.Mlaştinile, în pustie,fumegă otravă vie.Putrezi, racii şi răspăriipe sub secetele ţării.Luna pare ştreang şi cange, –soarele, pe picioroange..Iese Foamea-n drum oloagă,răşchirată pe mârţoagă,şi cum horcăie, beteagă,la oblânc, într-o desagă,sună numai căpăţânişi … Citește mai mult

R. A. C. L. A. – E Foamete

de

Prin praf se chinuie să-și ducă zilele atâția-nfometațiMi-e silă să număr zecile de-atrofiațiCe se târăsc cu ochii bulbucați după bucăți de pâineRămășițe refuzate cu dispreț de orice câine..Vitrinele șioase îi despart de mâncareDegete murdare caută în disperarePe maidane (prin canale) prin gunoaie parasiteAlimente expirate sau conserve putrezite (nu)NICIODATĂ.. stăpâni pe propria persoanăAurolaci debusolați cer de … Citește mai mult

Georg Trakl – Șobolanii

de

În curte lună de toamnă răsare și-albește.Fantastice umbre de pe streșini cad.O liniște în geamul gol sălășluiește;Răsar șobolanii încet și totul rad.Și fug șuierând încolo și-ncoaceȘi-un groaznic iz le intră-n năriDup-un avânt fugace,Sub lunile fantomaticei vibrări.Se răfuiesc cuprinși de lăcomieȘi umple casele și șuraCe pline sunt de grâu și bogăție.Vânt înghețat, în beznă ura.

Zaharia Stancu – Marii Flămânzi ai Lumii

de

Pentru mulții flămânzi ai lumiiCerul nu-și scutură grădinile coapte,Câmpul nu-și macină grânele,Mările nu-și aruncă belșugu-n năvoade.Pentru marii flămânzi ai lumiiSomnul nu vine dulce și lin,Copiii nu cresc rumeni și sprinteni,Femeile n-au coapse de piatră.

Panait Cerna – Cel Mai Frumos…

de

Pe ploaie, pe senin, sau pe ninsoare,În zdrențe, blonda LaraDin curți în curți pășește gânditoare,Purtând sub braț ghitara.Nu-i nimeni să se-ndure sau să-asculteDe cerșetoare-afară —Pe cine să-l atragă-atât de multeJelanii pe ghitară!..Dar un drumeț ce auzise numaCântări de veselie,Și care umblă sfâșiat acumaDe-o suferință vie,.Își odihnește în pavaj toiagulȘi-o clipă-l umple plânsul:O, glas al foamei, … Citește mai mult

Firdousi – XVI Kobad Fiul Lui Piruz (Șahia Lui a Durat Patruzeci de Ani) Kobad Își Însuși Credința Lui Mazdak

de

Se-ntâmplă pe-atunci să fie-un om cu numele Mazdak,având darul agrăirii, cărturar de râvnă plinşi la minte foarte ager, om de vază şi-nvăţatşi Kobad plecă urechea la vorbirea lui. Curând.Notă explicativă :Mazdak, căpetenia unei răscoale care propovăduia,în anul 500 e. n., comunitatea averilor si egalitatea supușilor.şahul şi-l aduse sfetnic, vistiernic ce vegheatoată-averea-i din haznale. Dar o … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Celui Care a Eșuat

de

Celui care a eșuat, celui care a eșuatcât de greu îi vine să deprindă a foameinoua limbă și al purtării nou veșmânt.Pe la nevrednice case străine cum să umble? –Cu ce inima să umble pe stradăși, în fața ușii ajuns, de unde să găseascătăria clopotul să atingă?Pentru abjecta nevoie de pâineși pentru adăpost cum să … Citește mai mult

Ingeborg Bachmann – Cântece în Exil I

de

Ram de palmier se frânge în nea,trepte se răstoarnă,orașul mort străluce în luminăstrăină de iarnă.Copiii țipă și urcădealul foamei în ger,mănâncă din albă făinăși înalță rugă la cer.Sclipirea măreață a ierniiaurul mandarinei îl împingeîn sălbatice rafale de vânt.Se rostogolește portocala de sânge.