A mai murit încă unul –
cu foamea pe față,
cu ochii de ceață,
cu mâini ca tutunul.
A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.
Trei, șase, opt, zece..
A mai murit un mișel.
Ce bine de el
ca-i liber să plece!.
Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
și nici mămăligă.
Ah, Domnul, prea-bunul,
il mângâie foarte.
Tovarăși de moarte,
poftim încă unul!.
Lăsați-l să plece!
Nu spuneți o vorbă!
Ne lasă o ciorbă
și-o pâine rece.
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea unei persoane sărace și suferinde, văzută ca o eliberare de greutățile vieții. Tonul este amar și ironic, sugerând o lume în care moartea poate fi o binecuvântare.