https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/du-fu-singur-privind-de-a-lungul-fluviului-bobocii-dand-in-floare https://versuri.pro/du-fu-singur-privind-de-a-lungul-fluviului-bobocii-dand-in-floare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85799 →]]> Pe malul fluviului, tristețea înflorește inexplicabil,
Dar nu ai unde să te plângi – aproape am luat-o razna.
Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de pahar
Umblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.
O inflorescență febrilă acoperă malurile,
Hoinăresc, înregistrând pericolele, înfricoșat de primăvară.
Poezii, vin – chiar și pe acestea, le îndur din plin.
Planurile de viitor pentru acest bătrân cu părul alb mai pot aștepta.
Un fluviu adânc, două sau trei case în liniștea bambușilor,
Și aceste întâmplări: înfloriri roșii strălucind în alb!
Îmi găsesc locșorul printre vociferările primăverii:
Cu un pahar de vin în mână, urez grijilor vieții bon voyage.
Privind la vest spre Shao, de unde fumul se ridică dintre flori,
Admir din ce în ce mai mult statuara cramă Po-hua.
Să golești cupe aurii de vin, urmărind fete frumoase
Dansând pe broderia covoarelor – câți pot îndura așa ceva?
La est de râu, în fața cavoului unde zace starețul Huang,
Primăvara e o splendoare fragilă printre brizele ușoare.
În această explozie libertină a florilor de piersic,
Ar trebui să prețuiesc felinarele roșii sau luminile stinse?
La casa Doamnei Huang, bobocii dând în floare umplu cărările:
Sub greutatea lor, mii sau zeci de mii, ramurile se apleacă la pământ.
Fluturii întârzie în zboruri lejere – un dans neîntrerupt,
Urmărind liniile melodice ale grangurilor care cântă alene.
Nu-mi place când bobocii înfloresc; vreau să mor. Mi-e teamă.
Odată trecută floarea, căderea-n bătrânețe devine inexorabilă.
Iar ei se scutură, bucuroși, pe fiecare ram. Dar, hai să nu mai vorbim,
Boboci micuți, despre aceste lucruri – deschideți-vă delicat, cu grijă.

]]> https://versuri.pro/du-fu-singur-privind-de-a-lungul-fluviului-bobocii-dand-in-floare/feed 0 https://versuri.pro/costel-zagan-cartea-i-dumnezeu https://versuri.pro/costel-zagan-cartea-i-dumnezeu#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89117 →]]> Cartea-i prima,
cartea-i un izvor,
la revedere, stima,
de carte mi-e dor.
Cartea-i un izvor,
cartea-i un fluviu,
ce-l rostim în cor,
al vieții Danubiu.
Cartea-i un fluviu,
la revedere, stima,
n-am niciun dubiu,
cartea-i prima.
Cartea-i un izvor,
mă naște să nu mor.

]]> https://versuri.pro/costel-zagan-cartea-i-dumnezeu/feed 0 https://versuri.pro/salvatore-quasimodo-nasterea-cantului https://versuri.pro/salvatore-quasimodo-nasterea-cantului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=61852 →]]> Izvor: lumină înălțându-se iar,
frunze ard trandafirii.
Zac pe fluvii pline
unde sunt insule,
oglinzi de umbre și astre.
Și mă ia cu sine pântecul tău ceresc
care niciodată nu hrănește cu bucurie
viața mea diferită.
Mor pentru a te avea iar,
chiar dezamăgită,
adolescență a membrelor
bolnave.

]]> https://versuri.pro/salvatore-quasimodo-nasterea-cantului/feed 0 https://versuri.pro/mihai-eminescu-coborarea-apelor https://versuri.pro/mihai-eminescu-coborarea-apelor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70245 →]]> Din munți bătrâni și din păduri mărețe
Se nasc izvoare, ropotind se plimbă,
Deprind pe rând oceanica lor limbă
Și sunt în codri pustnici cântărețe.
Spărgând prin stânce albia lor strâmbă,
Se legăn lin și fac valuri crețe.
În drumul lor ia firea mii de fețe ­
Aceleași sunt, deși mereu se schimbă.
Dar cu adâncul apei s-adâncește
În glasul lor a sunetului scară.
Devine tristă ­ rânduri-rânduri crește,
Pân’ ce urnindu-se în marea-amară
Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește ­
Al tinereței dulce glas demult uitară.

]]> https://versuri.pro/mihai-eminescu-coborarea-apelor/feed 0 https://versuri.pro/cincinat-pavelescu-cantec https://versuri.pro/cincinat-pavelescu-cantec#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=79683 →]]> Un fluviu calm aș vrea să fiu,
Un fluviu calm cu ape line,
Să ningă luna peste mine
În clare nopți, argintu-i viu.
Și tu, o insulă să fii,
O insulă de roze pale
Să zboare-adeseori petale
Pe linul undei aurii.
O insulă de flori și șoapte
Muiate-n aer de amurg…
Și eu, în jurul tău să curg,
Mângâietor ca și o noapte.

]]> https://versuri.pro/cincinat-pavelescu-cantec/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-surpriza-puternica https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-surpriza-puternica#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80540 →]]> Un fluviu saltă-n vadul stâncii goale
Cu oceanu-n grabă să se-mbine;
Din prund în prunduri largi, răsfrânt în sine,
Fără odihnă-aleargă jos în vale.
Demonic dintr-o dată se prăvale
– Un munte-mpădurit în urmă-i vine –
Când Oreas în drum i se-aține,
Grăbește pasul, nu ezită-n cale.
Țâșnesc talazuri, sar napi, se-alină,
Se umflă iar, sorbindu-se pe ele,
Cu tatăl ocean mereu în față.
Se clatină și cad în apa lină,
Răsfrânte-ntrezăresc un cer cu stele
Izbit de stânci, precum o nouă viață.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-surpriza-puternica/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-viata-noua https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-viata-noua#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80553 →]]> Se zbate-un fluviu din stânci să scape,
Cu Oceanul să se împreune!
Reflexe ceru-n undele lui pune,
Lărgime vor turbulentele lui ape.
Demonic deodată se prăvale –
Și munți, păduri de-a curmeziș se-așează.
Oreas stă o clipă, meditează,
Nu-i chip de fel să-nainteze-n cale.
Dau undele asalt, se zbat în van,
Se umflă și se beau apoi pe sine,
Zadarnic vor spre tatăl Ocean.
Dar iată-le: s-au liniștit în fine,
Le scoate noaptea stelele-n față
Și lacu-ncepe acum nouă viață.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-viata-noua/feed 0 https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-fluviul-meu-si-tu https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-fluviul-meu-si-tu#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=49478 →]]> 1
Fluviul meu, și tu, Tibrule, ești funest
Acum când noaptea deja alunecă;
Acum când persistent
Precum suferința eruptă din piatră
Un geamăt de miei se revarsă
Rătăcit pe străzile terifiante;
Rea-i așteptarea fără odihnă,
Cel mai rău dintre rele,
Să aștepți răul neașteptat
Stânjenind suflet și pași;
Câte suspine nesfârșite, câte lungi agonii
Îngheață casele, vizuini în vânt;
Acum că alunecă noaptea deja schingiuită,
Că fiecare clipă brusc dispare
Ori sperie ofensa atâtor semne
Unite, aproape divine forme, strălucind
Întru ascensiunea de milenii umane;
Acum când deja devastată alunecă noaptea,
Cât omul poate pătimi învăț;
Acum acum cât subjug
Lumea de abisale dureri se sufocă;
Când chinul insuportabil
Se descătușează între frați în ură până la moarte;
Când îndrăznesc rostirea
Blasfemiatoarele mele buze:
„Cristoase, zvâcnire de gând,
De ce bunătatea Ta
S-a îndepărtat atât de mult?”.
2
E ora când oițele cu mieii lor
Se risipesc buimăcite și pe străzile
Orașului de-acum s-au încurcat;
E ora când e ispitit un popor
După smulgerile emigrației
Și necugetata fărădelege
A deportărilor;
E ora la care îngropi
Cu o fantezie năstrușnică
Și mâini nerușinate
După chipul lui rupe omul
Imaginea lui Dumnezeu
Și pietatea în strigăt se strânge cum piatra;
E ora la care inocența
Pretinde măcar un ecou
Și geme și în inima mai împietrită din toate;
E timpul când inutile sunt alte strigăte;
Văd limpede acum în noaptea tristă.
Văd acum în noaptea tristă, învăț,
Știu că infernul se cască pe pământ
Cu cât
Omul se sustrage, nebun,
Din puritatea pasiunii Tale.
3
Îți face rană în inimă
Ghemul durerilor
Ce stă să doboare omul;
Inima Ta este locul entuziast
Al iubirii cu sens.
Christoase, zvâcnire de gând,
Astru întrupat în tenebrele umane,
Frate care te jertfești
Veșnic întru ridicarea
La Om a omului,
Sfinte, Sfinte ce suferi,
Învățător și frate, și Dumnezeu ce ne știi slabi,
Sfinte, Sfinte ce suferi
Pentru învierea morților din morți
Și mângâierea nefericiților vii,
Nu mai plâng numai de plânsul meu,
Iată, Te chem, Sfinte,
Sfinte, Sfinte ce suferi.

]]> https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-fluviul-meu-si-tu/feed 0 https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-se-naste-poate https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-se-naste-poate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=49601 →]]> E ceața care ne șterge.
Se naște poate un fluviu aici sus.
Ascult cântecul sirenelor
din lacul unde era orașul.

]]> https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-se-naste-poate/feed 0 https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-x https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-x#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=49646 →]]> N-auzi a platanului
Frunză, nu-i auzi deodată trosnetul
Când pică de-a lungul fluviului pe prundișuri?
Îmi voi înfrumuseța apusul astă seară;
Cu frunzele uscate se va-mperechea
O pâlpâire trandafirie.

]]> https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-x/feed 0