floarea soarelui

René Char – 146

de

Roger era cât se poate de fericit că în stima tinerei sale soții devenise soțul-care-îl-umbrește-pe-Dumnezeu.Am trecut azi pe marginea câmpului de floarea-soarelui a cărui vedere îl inspira. Seceta îndoia capetele admirabilelor, insipidelor flori. La câțiva pași de-acolo a curs sângele lui, la poalele unui dud bătrân, surd în toată grosimea scoarței sale.

Radu Stanca – Floarea Soarelui

de

Mă-nvârt, ca floarea-soarelui, pe câmp,După făptura ta strălucitoare,Iar când apui în zarea călătoareObrazul mi-l aplec către pământ.Stau noaptea-ntreagă aplecat aşaŞi numai când răsari tu dimineaţa,Descătuşând din neguri fruntea greaEu îmi ridic setos spre tine faţa.Sorb razele pe care le trimiţiPe câmpul plin de-o harnică speranţă,Şi simt, treptat, cum nervii mei trudiţiSe umplu de-o frenetică substanţă.Aceasta … Citește mai mult

Ion Vinea – Întâlnire

de

Mâinile tale sunt albe și cinstiteși ochii tăi sunt de la Dumnezeu,cum și-i închipuiră călugării, albaștri.Semeni cu floarea-soarelui când e ostenită. Dacă vrei vom merge lung pe cheide-a lungul apelor supuse sorții lor,vei ști atunci că tu ești cea chematăși ai să-mi fii ca steaua preacuratăcând toate rănile mă dor.

Andre Breton – Floarea Soarelui

de

Călătoarea ce traversează Halele la căderea veriiMergând în vârful picioarelorDisperarea rotea în cer nalbele-i mari şi frumoaseIar în poșetă era visul meu acel flacon cu săruriDin care a respirat doar naşa DomnuluiCăldurile se întindeau precum pâclaLa Câinele cu pipaAcolo unde tocmai intrau şi pentru şi contraEi nu puteau să vadă femeia decât rău şi piezişOare … Citește mai mult

William Blake – Ah Floare a Soarelui

de

Ah! Floare rotitoare de vreme istovităCe numeri pașii celui care pe cer luceșteTu cauți plaja dulce, cu aur poleită,Unde al lui periplu drumețul și-l sfârșește.Unde Cel Tânăr care sleit e de dorințăȘi palida Fecioară ce-n nea e învelităIes din mormânt și suie la veșnica ființă;Acolo și-a mea floare ar vrea să stea tihnită.