Versuri corectate și adnotate
Cu mâinile murdare de pământ,Mi-ating obrazul singură și îl mângâi,Țărâna pe țărână lasă urmăGingașă ca în ziua dintâi.Și simt cum o sămânță din noroiulCe mi se urcă pe obrazÎntinde rădăcini duioase-n carneaÎnfiorată de amiaz.Nu m-aș mira să se deschid-o floareCu sângele meu sevă-n ea curgând,Precum o hrană mult mai de departeAjunsă-n mine însămi din pământ.
Și așa voi pleca devorând tenebreCu o floare în mâna mea de somnambulăCu un surâs străin în celălalt colț al buzelorCu trupul gol ca un cuvântCu dorințele mele îmbrățișându-i chipul.
Floricică, floare albăStai o clipă și te-ntreabăCe te faci că vara treceȘi-o să vină vreme receȘi vântul o să te aplece. Viață, viață, ești frumoasăCând ești tânăr nu îți pasăDar când treci de jumătateParcă-auzi ceasul cum bateDe nimica nu-ți mai arde. Ref:Cum e omul e și-o floareAstăzi e, mâine dispareDe-aia mă-ntreb mereuCine sunt și ce … Citește mai mult
În zori,Când aerul nopțiiSe retrage ușorÎn emisfera de dor,Caliciul minuscul al floriiTresare scoțândUn sunet afund,Rezonant ca un geamăt de dom,Cu dangătul celui mai asurzitorClopot la fel;Ce păcatCă auzul nostru nu e făcut pentru elȘi nouă nu ni se spune nicicândPentru cine batClopotele din flori.
Stând la geam c-o floare-n mână,Cată-ntrebător spre mine:„Nu-i așa că-mi șade bineȘi c-ai vrea să-ți fiu stăpână?”.Eu pricep, îmi plec privireaCu sfială prefăcută:„Cuvântarea ta cea mutăMă învață ce-i iubirea”.Ea la gură-și duce floarea,Și-nchizând din ochi, suspină:Doar o clipă de lumină –S-a plecat Ispititoarea.Ca un cântec îmi răsunăDin departe amintirea..Și atât ne-a fost iubirea.Poate-i partea cea … Citește mai mult
O, cu ce găteli să-i acopăr zidurileȘi ce fel de picturi să prind pe pereți,Să decorez mausoleul celui drag?.Tablouri cu venirea primăverii și case de fermieri,Cu zile de-april în amurg și fumăraia lor translucidă,Cu potopul de galben auriu al indolentuluisoare care dispare fastuos într-o explozie aeriană,cu iarba proaspătă și dulce de sub tălpiȘi verdele palid … Citește mai mult
Eu în răsărit de soareDe iubire cânt,În genunchi stropind o floare,Jalnic mă frământ.O arunc, rupând-o-n grabă,Să mă ierte, da.Văd, desculță o fetițăPlânge peste ea.Strașnic mi-i, cum o așează,Glasul să-i cunosc,Tot mai cald mă săgeteazăMoartă, cu miros.Va fi piatră-n loc de pâine,Mie preț de rău.Peste mine bolți păgâne,Iar cu mine glasul tău.Versuri tălmăcite de Traianus
Afară plouă, plouă.În trista mea odaie,Pe etajera roză,Azi am găsit, iubito,O albă tuberoză,Pe etajera neagră,Un trandafir mai galben ca părul tău de aur!.*.Sărmane flori iubite!Ce mâini de castelană,Ce mâini necunoscute, tremurătoare, fineV-au rupt fără de milă!Sau poate vijelia v-a secerat, nebuna?În trista mea odaie cum ați pătruns? Răspundeți!În trista mea odaie doar razele de lună … Citește mai mult
Lotuși înfloriră parcăPrin frunzișurile dese,Pete roșii tot încearcăPanta muntelui să-nțese.Râul numai viu mai curgeLa cocioaba moartă-n vale,Se desfac și cad ca fulgiiPurpuriile petale.