Versuri corectate și adnotate
De când bădița s-o dusTrei flori în grădin-am pus,Floarea care-a-nflorii-ntâieI-oi trimite-o-n cătănie.Floricică de cicoare,Eu i-aș trimite-o pe soare,Dar el îi fierbinte tareIa mirosul de la floare.Soarele-i fierbinte tareIa mirosul de la floare,Mai bine-o trimit pe lunăCă i-a duce floarea bună,Că luna-i mai răcoroasăI-a duce floarea frumoasă.
Sus pe deal răsare dorulFloare mândră ca bujorul,Rupsei floarea cu neicaJurarăm credință grea.Ajungă-ți, neicuț-ajungă,Cu-atâta mânie lungă,Că mânia de la tineN-o pot duce ani de zile.
O floareNu departe de noapteCorpul meu nudSe deschide spredelicata urgență a rouăi
Țara mea e ca o floareAlta nu-i ca ea sub soare,Floare mândră-ntre floriCe-nflorește-n trei culori.Una roșie, vișinie,Alta galbenă, aurie,Și-una mândră albăstruieAșa cum mi-e dragă mie.Toată țara mea-nfloreșteȘi mereu întinerește,Tânără, de viață plină,Țara mea, mândră grădină.Țară dragă, țara mea,Floricică viorea,Azi ești floare între floriCe-nflorești în trei culori,Trei culori, trei viorele,Trei culori a țării mele.
Într-o zi m-am gândit ce-ar fiSă încerc să-l convingPe bunul meu amic,Pisoiul Arpagic,Să se lase transformat într-o floare.Nu aveam o pretenție prea mare:Voiam doar să-i crescă pe loc,În vârful fiecărei urechi, câte-un bobocȘi, dac-ar fi avut un pic de bunăvoință,Să-i atârne și un buchet din codiță.Arpagic mi-a răspuns,Cam de sus,Că, dacă nu-l doare acest ornament,Lui … Citește mai mult
Nu departe de zori se naște ziuaViziune a ultimelor floriLumina mi se întoarce pe chipul ce-așteptaNopțile celor patru elemente
Într-o seară târzie, pustie de dorAm găsit alinarea spre zori.Un vis curat m-a alintatIar ceața din zori a dispărut.Nu pot să cred că m-am îndrăgostit (m-am îndrăgostit)De o imagine ce o port doar în gândO iubesc la disperareVis curat, înger de floare.Alintă-mă te rog cu vorbe dulciNu râde, nu regretaSărută-mă chiar dacă o faci doar … Citește mai mult
Cu mâinile murdare de pământ,Mi-ating obrazul singură și îl mângâi,Țărâna pe țărână lasă urmăGingașă ca în ziua dintâi.Și simt cum o sămânță din noroiulCe mi se urcă pe obrazÎntinde rădăcini duioase-n carneaÎnfiorată de amiaz.Nu m-aș mira să se deschid-o floareCu sângele meu sevă-n ea curgând,Precum o hrană mult mai de departeAjunsă-n mine însămi din pământ.
Și așa voi pleca devorând tenebreCu o floare în mâna mea de somnambulăCu un surâs străin în celălalt colț al buzelorCu trupul gol ca un cuvântCu dorințele mele îmbrățișându-i chipul.
Floricică, floare albăStai o clipă și te-ntreabăCe te faci că vara treceȘi-o să vină vreme receȘi vântul o să te aplece. Viață, viață, ești frumoasăCând ești tânăr nu îți pasăDar când treci de jumătateParcă-auzi ceasul cum bateDe nimica nu-ți mai arde. Ref:Cum e omul e și-o floareAstăzi e, mâine dispareDe-aia mă-ntreb mereuCine sunt și ce … Citește mai mult