Cine te-a făcut pe tine parcă
M-a întrebat pe mine ce îmi vrea inima
Ți-a pus ochi strălucitori
Ca luceafărul din zori
Și-o guriță așa de dulce,
Când te văd nu m-aș mai duce.
N-are lumea ce am eu
Sărut dulce ca al tău
De m-ar săruta și-o zână,
Tot gurița ta-i mai bună.
Ce am eu nimeni nu are
Am cea mai frumoasă floare
Și chiar dacă or mai avea
Nu-i frumoasă ca și a mea.
Bine o făcut cin’ ți-o dat
Chip frumos și păr bogat
Păr negru de abanos
Și-un nume așa frumos
Să trăiască a ta mama
Că a făcut o coșanzeana.
N-are lumea ce am eu
Sărut dulce ca al tău
De m-ar săruta și-o zână,
Tot gurița ta-i mai bună
Ce am eu nimeni nu are
Am cea mai frumoasă floare
Și chiar dacă or mai avea
Nu-i frumoasă ca și a mea.
N-are lumea ce am eu
Sărut dulce ca al tău
De m-ar săruta și-o zână,
Tot gurița ta-i mai bună
Ce am eu nimeni nu are
Am cea mai frumoasă floare
Și chiar dacă or mai avea
Nu-i frumoasă ca și a mea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o admirație profundă și o dragoste intensă față de o persoană, comparată cu o floare rară și prețioasă. Naratorul se simte extrem de norocos să aibă această persoană în viața sa, considerând-o unică și incomparabilă.