flacau – Versuri.pro

Stefania Rares - Badea Care Mi-i Drăguț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Badea care mi-i drăguț
L-am trimis la Rădăuți
Să-mi aducă bumbăcuț,
Să-mi aducă bumbăcuț,
Bumbăcuț pentru cămașă
Cu ea să mă fac mireasă
Că-s fată de măritat
Mi-am găsit flăcău în sat.
Are-n sus de gurișoară
Cunună de mustăcioară,
Mai în sus de ochii lui
Scrisă-i pana corbului,
Și-n fața obrazului
Scrisă-i ruja macului,
Și-i e mersul trăgănat
Cu dragoste-amestecat.
Sunt țărancă frumușică,
Trei bujori mi-am pus în chică,
Mama-mi pune ie albă
Și la gât îmi pune salbă,
Pieptăraș cusut cu fir,
La ureche trandafir,
Și-n picioare săndăluță
Să mă știu că-s țărăncuță.
Uite, așa cum sunt eu
Tare-i plac lui badea-al meu
Că acasă-s hărnicuță
Cum mă-nvață-a mea măicuță:
Cum se țese o catrință
Cu flori mari de garofiță,
Cum se face-o ie albă
Cusută cu flori de nalbă.

Maria Iliut - Of, Amar, Amar!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunza-n codru s-o dezmierzi,
Flăcăului să nu-i crezi,
Față-n față să nu-i stau,
„Bună ziua!” să nu-i dai.
Că flăcău-i mare câine
Scoate fata la rușine,
El a merge și-a juca,
Tu-n casă îi legăna.
El joacă cu altă fată,
Tu cu mâna pe covată,
El cu pană și cu struț,
Tu-n casă cu legănuț,
Frunza-n codru s-o dezmierzi,
Flăcăului să nu-i crezi.

Vers refren:
Of, amar, amar!

Maria Dragomiroiu - Când Eram Pe Ialomița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Foaie verde, foi ca vița,
Când eram pe Ialomița
Când eram în satul meu
Mă iubeam cu un flăcău, ofofof și daoleu
Când eram în satul meu
Mă iubeam cu un flăcău, ofofof și daoleu.
Mi-era drag măndruțul meu, mai
Și dragă-i eram și eu, mai
Avea ochii ca cicoarea
Și obrazul cum e floarea, ofofof și daoleu
Avea ochii ca cicoarea
Și obrazul cum e floarea, ofofof și daoleu.
Și-am să mă întorc acasă,
Mândrului să-i fiu mireasă
Că mă-ndeamnă inima
Lângă Ialomița mea, ofofof și daoleu
Că mă-ndeamnă inima
Lângă Ialomița mea, ofofof și daoleu.
Aș mai plânge și n-am cui
Și mă frâng de dorul lui, ofofof și daoleu
Că mă-ndeamnă inima
Lângă Ialomița mea, ofofof și daoleu

Margareta Clipa - Intru-n Joc Să Joc și Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Intru-n joc să joc și eu,
Dar mă strânge badea-al meu
Și mă ține de mijloc
Numai cu dânsul să joc,
Că n-ar vrea ca să pățească
Și-alt flăcău să mă-ndrăgească,
Parc-ar vrea să mă ascundă,
Până când om face nuntă.

Strigătură:
Nimeni să nu mă zărească
Până când i-oi fi mireasă.

Mândră-s tare și mă țin
Că bădița-i fecior bun,
Îi frumos cu păr de spic,
Nici prea-nalt și nici prea mic,
Se strâng fetele grămadă
Și tare-l mai bagă-n seamă,
Dar și eu oi sta pe-aproape,
Că mă tem să nu-l deoache.

Strigătură:
Și n-oi ști a-l descânta
Și-oi începe a cânta.

Badea-i fruntea jocului
Și mă strânge-a focului,
Dar și eu în sân l-aș pune,
Nu l-aș arăta la lume,
L-aș scoate numai de fală,
Pe urmă l-aș strânge iară,
Lângă inimă să steie,
Nimenea să nu mi-l ieie.

Strigătură:
El vrea nunta să grăbească,
Eu îl las să perpelească
Și-ntr-una îl amăgesc,
N-am de ce să mă grăbesc
Ca să mă mărit degrabă
Și să-mi pun în cap năframă.

Mihai Ciobanu - De M-Aș Face Iar Flăcău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De m-aș face iar flăcău
N-aș duce-o așa de rău
Că nevastă ca a mea
N-are nimenea
Aș duce-aș să nu mă-ntorc
Pe-o zi, nu de tot.

Refren: Drum la deal și drum la vale
Drum la mândra pe cărare
Pe cărarea din grădină
Mă duc când e luna plină.

Aș ieși seara din casă
Dar nevasta nu mă lasă
Când îmi vine să mă duc
Iese cu bucluc
Stai, bărbate, nu te duce
Că departe nu-i ajunge
Nu știi că ești însurat?
Ce cauți prin sat?

Refren și zice nevasta mea
Că nu-i gură ca la ea
Dar la ea este mai dulce
Nu mă duc, eu nu mă pot duce

Heinrich Heine - Un Tei Întinde Ramuri Umbrindu-le Mormântul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un tei întinde ramuri, umbrindu-le mormântul,
Și păsările cântă, suspină-n treacăt vântul:
Sub tei, pe dâmbul verde, flăcăul de la moară
Cu mândra lui glumește, într-un amurg de vară.
Fantastic teiul crește și-n umbră-i înveșmântă
Trist freamătă zefirul, trist păsările cântă:
Deodată-ndrăgostiții au încetat din glume,
Și plâng fără să știe nici ei de ce anume..

George Coșbuc - La Pârâu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Venea pe deal, voios cântând,
Flăcăul;
Pe-un umăr coasa legănând,
Venea fără nici un gând
Flăcăul.
Dar iată-n drum îl află răul,
În drum, în drum, dar ce-i în drum?
Pârâul –
Așa de lat și chiar acum!.
Dincolo câmp și lan și flori,
Ei, cată!
Și doine și secerători;
Pârâu-i lat, și să nu mori?
Ei, cată!
Și-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată!
În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?
O fată –
Înoată-n spice până-n brâu.
„Să n-ai, Catrino, zi de rău! „
Ea tace.
„Ei, iaca naiba de pârâu,
Mi-l puse focu-n drumul tău! „
Ea tace.
Deloc o vorbă! Sa preface.
Deloc, deloc, de ce deloc?
Că-i place
Și vrea de el să-și bată joc.
„Ai, fă, copii acasă mulți?
Ei, iacă!
Nu vii, urâto, nu m-asculți?
De dragul tău să mă desculți?
Ei, iacă!
Mai bine plec! ” Și dânsul pleacă.
Dar ea? Dar ea? Ce-și zice ea?
Să treacă!
Să facă-n urmaă cum o vrea.
Văzându-l, însă, c-a plecat,
Ea-și pune
Deoparte snopul: -„M-ai chemat? „
El mîna peste ochi mirat
Și-o pune.
-„Să-ți spun ceva! Cuvinte bune! „
-„Să spui, să spui! dar ce să spui?
Ei, spune!
Dar iute, vezi, că vreme nu-i! „.
-„Haid’, treci pârâul! Ce te-ntreci,
Catrino! „
-„Nu vreau, auzi! De ce nu pleci? „
-„Dar nu-i cât Oltul, poți să-l treci
Catrino! „
-„Vecine, nu! ” -„Ba da, vecino!
Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai?
Haid’vino!
De-atunci și peste mări treceai. „.
-„Ei, iaca, viu! Dar de nu-mi spui
Vro veste,
Zi bună între noi de-azi nu-i!! „
Știa doar fata felul lui!
Vro veste,
De unde-o iei, dacă nu este?
Apoi, apoi? Ce-a fost apoi?
Poveste –
Tot eu să spun? Ghiciți și voi.

George Coșbuc - Vântul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De fete mari e lunca plină,
Iar vântul, răsfățat copil,
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colină.
Și fetele cu drag suspină:
O, Doamne, Doamne, ada-ni-l!
Pe umeri blondele lui plete
Tresar și sar incetinel.
El e frumos și tinerel,
Dar e sfios când e cu fete.
Iar ele rad și rad șirete
Și pe furiș privesc la el.
El umblă ca la el acasă
Și-ascultă fetele ce zic;
Mai rupe-n palme câte-un spic
Și răsfățat apoi își lasă
Pe spate capul și nu-i pasă
De fete și de câmp nimic.
Și printre spice el șoptește,
Vorbind aiurea și-alintat!
Și, cum se plimbă-n lung și-n lat,
Cu fetele să-mprietenește
Și din copil sfios el crește
Flăcău întreg de sărutat.
Apoi ca-n glumă el le prinde
De mânecă, și-aprins de dor,
Își face joc prin părul lor,
În urmă brațul și-l întinde,
Pe cea mai dragă o cuprinde
Și-o strânge către el ușor.
Tot mai aprins, tot mai aproape:
Să te sărut, draguto, vrei?
Ce ochi frumoși ai, viorei,
Ca un întins adânc de ape.
De el nu-i nici un chip să scape
Și-atâta lucru-n urmă ce-i?
Ea stă la pieptul lui pierdută,
Dintai cu ochii la pământ.
El zice-așa câte-un cuvânt,.
Ea zice trei și-l tot ajută,
Și uite-l, uite-l c-o sărută
Ei, vezi tu, fetele cum sunt!
El a crezut că nu se poate,
Și iaca poți! Dar să te ții!
E greu să dai de căpătâi
Dar dacă dai, merg strună toate;
Și fata mult nu se socote,
Când pierde mintea cea dintâi.
El o sărut-acum pe salbă,
Și fetele-mprejur se strâng!
Dar e prea mult! Am să mă plâng
La toți vladicii, să dau jalbă!
Auzi, să duci tu lume albă
P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng!
Ba ele-și mai desfac și sânul,
Și-n sân el li se joacă-acum
Îl prind odată și-l sugrum,
Că prea s-obraznici romanul,
Auzi, dar cine-i el, păgânul,
Ca să-mi sărute fete-n drum?
Nu știe nimeni de-unde vine,
Și capu-i sta la sărutat!
De-ar fi măcar de-aici din sat.
Voi, câți sunteți flăcăi ca mine,
Să-mi spuneți voi acum, e bine
Să faci ca vântul, nu-i păcat?
Adică stai! Ce fată moare
Dac-o săruți puțin? Da zeu!
Cum aș voi să fiu mereu
Un vânt și eu, în zi cu soare,
De-ar fi numai secerătoare
O fată pe care-o știu eu!

George Coșbuc - Un Basm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Va veni să vă cuprindă
Un flăcău cu negre plete
Și frumos cum nimeni nu-i:
Voi fugiți să nu vă prindă!
Ușa s-o-ncuiați la tindă,
Că, de vă sărută, fete,
Veți muri de dragul lui!
Și-a venit flăcăul, cică,
Un voinic cum altul nu e!
Și trei fete de-mpărat
Grabnic s-au ascuns de frică,
Numai fata cea mai mică
N-a putut grăbit să-ncuie,
Și-a rămas la sărutat.
De-a murit, eu nu știu minte.
Acest basm mi-l spuse mama
Adormindu-mă, demult!
Și-i mult basm, de-aci-nainte,
Și-am uitat a lui cuvinte!
Ah, de-ați ști să-mi dați voi seama,
Cum aș vrea să-l mai ascult!
Vreau să știu, să știu sfârșitul!
A murit copila? Vine
Iar flăcăul de-a plecat?
Ah, eu nu-nțeleg iubitul,
Spuneți cum e isprăvitul?
Că s-a repetat cu mine
Basmul fetei de-mpărat!

Polina Manoilă - Ginerică, Ginerel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Foaie verde mugurel,
Ginerică, ginerel,
Roagă-te de bărbier
Să-ți mai las-un firicel,
Să-ți mai las-un firicel
Să te fudulești cu el,
Să-ți lase din bărbișoară
Să fii flăcău pân’ la vară.
Bine mai era flăcău
Încălecam calul meu,
Încălecam calul meu
Și mergeam unde vream eu
Și când sufeream o dată
Se strângeau fetele roată,
Dar acum mă însurai
Și fetele le uitai.
De tinerel mă-nsurai
Multă dragostea stricai,
Azi mai sunt cu flăcăii,
De mâine-s cu bărbații,
Las’ că-i bine însurat
Că știu seara un’ să trag
La periniță și pat,
La gură de sărutat.
La gură de sărutat,
La nevestică cu drag
Trag la nevestica mea
De mi-o sărut când oi vrea,
Nu mai tremur pe la porți
Să mă latre câinii toți,
Să mă latre câinii toți,
Să mă facă lumea hoț.