Badea care mi-i drăguț
L-am trimis la Rădăuți
Să-mi aducă bumbăcuț,
Să-mi aducă bumbăcuț,
Bumbăcuț pentru cămașă
Cu ea să mă fac mireasă
Că-s fată de măritat
Mi-am găsit flăcău în sat.
Are-n sus de gurișoară
Cunună de mustăcioară,
Mai în sus de ochii lui
Scrisă-i pana corbului,
Și-n fața obrazului
Scrisă-i ruja macului,
Și-i e mersul trăgănat
Cu dragoste-amestecat.
Sunt țărancă frumușică,
Trei bujori mi-am pus în chică,
Mama-mi pune ie albă
Și la gât îmi pune salbă,
Pieptăraș cusut cu fir,
La ureche trandafir,
Și-n picioare săndăluță
Să mă știu că-s țărăncuță.
Uite, așa cum sunt eu
Tare-i plac lui badea-al meu
Că acasă-s hărnicuță
Cum mă-nvață-a mea măicuță:
Cum se țese o catrință
Cu flori mari de garofiță,
Cum se face-o ie albă
Cusută cu flori de nalbă.
Sensul versurilor
O fată de la țară își descrie dragostea pentru un flăcău din sat și pregătirile pentru a deveni mireasă. Versurile evidențiază frumusețea portului tradițional și valorile transmise de mamă.