feminitate – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Esmé

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ca Esmé, mai dulce floare,
Cu dezmierdător parfum,
N-a mai strălucit sub soare
De la Tunis la Batum!.
Sub privire-i s-aureşte
Unda lină din Bosfor
Şi, văzând-o, Gül roşeşte,
În grădină la Nihor.
Ca mărgăritarul albă
Şi cu părul de ebin,
Ochi de foc şi mână dalbă,
Gura, graţios rubin;.
Naltă, delicată, fină,
Dar cu braţul rotunzior,
Sânul ei, sân de vergină
Unde dulci mistere zbor.
De un an e măritată.
De ghiauri, de musulmani,
Şi de frenci e lăudată;
Are optsprezece ani!.
Când o vezi la preumblare
Sub iaşmac adus din Şam,
Ca o stea prin nori, apare
Dulcea fiică-a lui Osman.
Feregeaua-i se-mlădie
Pe kiahiul, bogat cerchez,
Cu dalga de selemie,
Cu şalvari largi de geanfez.
Când ea lasă cu dulceaţă
Vălul ei a flutura,
S-ai trei zile-aici în viaţă,
S-o vezi asfel, tu le-ai da!.
Când Esmé umblă prin casă,
Coamele-i de talpe trec
Şi-ntr-o mie cozi se lasă
P-al ei sârmali-elec.
La plimbare când ea iese,
‘Noadă păru-i, elegant,
Peste cap, în valuri dese
Cu un ac de diamant.
Oh! amar cui o priveşte
Un minut făr’ de iaşmac!
Mai amar cui o iubeşte!
Dorurile nu-i mai tac!.
De la frunte la picioare
E un fermec graţios!
Sufletul ei e un soare,
Corpul ei un crin frumos!.
A sa inimă se duce
În secret dup-un ghiaur,
Patimile, strânse dulce
În arzându-i sân, murmur.

Grigore Vieru - Ora Materna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și-atunci, dubios, bărbatul
Frângându-se din trunchi,
Femeii sale-n față
Îi pică în genunchi.
Îi ia în gură sânul
Și-l soarbe el întâi,
Să-l poată prinde pruncul
Plângând pe căpătâi.
Cu laptele din țâță
Și farmece sorbind,
Vrăjit rămâne soțul
Pe ea în veci iubind.

Carlos Drummond De Andrade - Metafizica Corpului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pentru Sonia von Brusky.
Metafizica corpului se întrezărește
în imagini. Sufletul corpului
își modelează în fiecare fragment muzica
sferelor și a esențelor
dincolo de simpla carne și de simplele unghii.
În fiece tăcere a trupului se identifică
linia sensului universal
care îi imprimă formei secunde și tranzitive
solemna marcă a zeilor
și a visului.
Printre frunze surprinzi
la ultima nimfă
ceea ce la femeie încă mai e ram și rouă
și, mai mult ca natura, gândul
despre unitatea inițială a lumii:
femeie plantă briză mare,
ființă telurică, spontană,
ca și cum ea ar fi ramură
din infinitul arbore care condensează
marea, soarele, sarea, suflul acru al vieții.
De extaz și cutremurare se scaldă privirea
în fața luminoasei fese opalescente,
coapsa, pântecul sacru, promis
ritualului de a exista, iar apoi tot ceea ce trupul
rezumă din cealaltă viață, și mai înflorită,
în care am fost cu toții pământ, sevă și iubire.
Iată că se ridică ființa, în transparența
perfectei înfășurări.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Feminitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De ce-ai înlănţuit, tot zile,
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârşit, Evă, Dalile..

De ce te îmbraci mereu în floare,
Făcând Pământ şip de parfumuri,
Urnind mulţimi, alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.

De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme,
Să unduie visări enorme
De suavu-ţi gât, fin, de egretă.

De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să înveţe scribi ce-i „drăgăstos”..
Neant, nu ştie liric, vers?.

De ce idilele fac mame
Şi întreg Pământul e-o idilă
Din fete, fiecare o filă
De dragoste, cu suflet rame?.

De ce doar tu aşterni alee
Pământ de noi, să o parcurgă..
De ce doar tu eşti demiurgă
De-un basm, de-o lume.. tu, femeie?!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - De Ziua Ei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Natura pentru ea a inventat cerceii
Cu primăvara în cozi de vișin, de cireș
Și florile la fel, să-i facă fără greș
Miresme ce-i adulmeci; misterele femeii!.
Și trupu-i de chitară și sol, volupta, cheia,
Își așează lied pe strune ciupindu-și coarde fine
Să încânte-n unde lungi coralele divine
Trecând sunet sublim peste Univers; femeia!.
E amanta nesfârșită, pășit în zbor pe alee,
Degete fine în păr cu mângâieri de griji.
E caldul pat ce așteaptă să vindece din schiji
Iertând o părăsire. Tot ea-i un nimb, femeie!.
Deliciul nici n-ar fi de n-ar fi ea scânteia
Să aprindă sori din zâmbet, să nască dor ideii
De-a atinge fremătând, rug, buzele femeii!
Cu ea-n nopți de voiaj și-n zi visând femeia!.
Pe palme poartă roade de tu, de mine, eii,
De ele, moștenind-o să ne sculpteze firi
În cântece de leagăn cu glas de ciripiri,
Rămase într-un ecou, întors Zilei Femeii!.
Este zeița noastră ce naște o lume, zeii!
08. 03. 2013

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Femeie, Fiecărei Zile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-n simţuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-şi dăruieşte fraga petalelor cărnoase
Să încălzească inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.

E tot un râu ce curge s-adape iar scânteie
Din picuri de colină ce înfiorează minţi
În unison de gânduri de mame, din părinţi,
Soţii, surori, amante, iubitele… femeie.

E pavoazată lumea azi toată-n flori, alee
Peste albastre oceane, pe mări, verde-n păduri,
Pe boabe de nisip din dune, munţii puri
Ce-n alb din piscuri scaldă, toţi, trupul de femeie.

E parcă sensul vieţii, amor dar şi Iudee,
Poartă-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de-o pierzi, sublim de bun, Medee…
E un tot, metamorfoza ce naşte ea, femeie.

Sunt Universul meu, născut… dintr-o femeie….
08.03.2014

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - În Curs de Frumos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se scaldă lumea-n frumuseţe
De chipuri, trupuri efilate,
De-o rasă-n pic de tinereţe,
Sublimă, ca o sanctitate.
E plin văzduhul, fermecat
De mlădieri de coapse lungi,
De-obraji cu buze de-nrămat,
De ochi încoloraţi, prelungi.
Răsfiră adieri de vânt
În degete fine de zâne,
Se pogorând cer pe pământ
Printre cosiţe-n lungi cunune.
Se prinde iris cerc de sfoară
Pe mijloc strâmt, cu bust de rază
Şi se aşează-n şold-vioară,
Rotund, pe-o liră stând să cază.
E gâtul şip pe-un umerar
Firav, cu-amestec de vigoare
Să ţină cupe de nectar,
Să crească din boboc iar floare.
Şi pasu-i gambă cum picur
Între văzduh şi vis de-abis,
În mers candid, fugar de licur,
La întâlnirea ce-a promis.
Şi lângă toate-i talismanul;
Un fir de aur fin pe gleznă,
Pe-un toc în punct, ţinând pocalul
De sângele-n rubin, miresmă.
Nu ştiu de duh umple cleştar
În fir-şuvoi, suflet la fel,
Nici minte câtă este dar,
Nici cugetul cât e fidel?..
.. Doar că pereche i-e străjer
De val, în canion de fibră,
De braţ învârcolat de fier,
De minte-vifor, fapte-avidă..
.. E-un pic de stal, de duritate
Să ţină-mbrăţişat subtilul,
Plăpânda de feminitate..
E vaza florii.. E masculinul!.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Feminitate Pierdută

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-am pierdut, oh, iubitele-nchipuite, în foc,
S-au mistuit de atâta, atâta frumusețe,
Desfigurate, de durerea ce nu știe blândețe,
În tragedia întâmplării, nedesmințită… joc.
Le aud țipetele disperării să nu piară,
Niște copile, multe, înnegrite în scrum.
Retina-mi… și ea neagră, mi se întreabă cum
De soarta își alege relele doar… fiară.
Îngerești chipuri văd, parcă premonitorii,
Zâmbind larg sticla de laptop, ce e deschisă
Și-o pângăresc cu-o lacrimă în colț, atât de-abisă,
Ce din profund ițește… mă răscolesc fiorii.
Le resimt frăgezimea de carne, visătoare
Și, mă îngrozește țipăt până la răget, urlet.
Este Pământ mai singur, mai părăsit de umblet
De pași suavi pe glezne subțiri… încântătoare.
N-am îndeajuns de brațe să fi putut salva
Fuioare fremătânde de-o sfântă armonie,
Topită pân’ la moarte, în cor, o elegie
Și sufletu-mi se plânge rănit… s-ar mutila.
Am și un dor nebun de femininul copt
Ce pân’ la ars și el și-a pus sfârșit la zile
Într-un lugubru alai, de femei, cu copile…
Fără de vrut, arcan, de sorți… al morții sort.
Am mintea de azi vasală la zâmbete de poze
Cu plete-n vânt, de gânduri, nedefinit menite
Cu nume dulci, de fete de acuma părăsite
De timp, ce el s-a scurs… se veștejind de roze.
Rămân de-acum stingher, perdant de-apoteoze…
Mi s-au pierdut femei, îs mai sărac… în mimoze.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Ispititoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frumusețea nu-i neapărat criteriu,
Cu siguranță însă eleganța-i este;
Cum e regina sau împărăteasa la imperiu,
Celebrele eroine de roman sau de poveste.
Inteligența-i este sigur necesară,
La fel și bunul simț îi e primordial.
Expunerea-n dorințe i-este clară,
Cititul, istețimea-i sunt, memorial.
Are mișcări feline și unduietoare;
Mâna o duce-n gest de indiancă.
În urmă las-un fin parfum de floare
Și are piele de măslin, de italiancă.
Sânii-i întrezărești mai mult cu gândul;
Îți dau înfrigurarea poftei fără saț.
Mijlocu-i mic de zici că-l strângi cu pumnul
Visezi să-l prinzi, să-l simți în zbaterea de laț.
De ți-a clipit din ochi și ți-a zâmbit
Întregul piept îți intră-n aritmie;
Ești fermecat instantaneu, ești ispitit,
Ești numai gând s-o ai, a ta să fie.
Și când picior peste picior își pune
– „Ah, Doamne, cum femeile sunt bune!” –
Aluneci, gândul dus spre goliciune;
Iubești și de naivă ar fi de-nțelepciune.
O și visezi cu pletele pe spate
În extazul ce-o pătrunde de amor;
În gemete străfunde și ritmate
Nu mai contezi, sleit de vlagă și de dor.
Cu gândul dus -eram pierdut în scris-
Când am simțit în nări o dulce boare..
M-a întrebat.. „Accesul e permis..?”
.. O elegie de simțiri m-așteaptă, o ispititoare.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Corp de Femeie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din taina de-nceput a fost simbolul,
Eteric, diafanul şi dorinţa..
S-a întrupat în material, în fiinţa
Ce numai EA le-mbină, îşi joacă rolul.

E-n gesturi cu mişcări unduietoare,
Cu şarmul de gheişă sau de mim..
Crează vrajă stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.

Este-o privire fatalmente adâncă;
Prin iris poţi intra-n făgaş de vis..
Doar de-ai noroc sau dacă-ţi este scris,
Poţi colinda prin timp de ieri sau.. încă.

E părul lung, oricum mai lung şi moale
Ce-oferă chip fragil de bibelou..
Te-afunzi în el, accesu-l-ai de-i eşti „erou”
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.

E gura buze lungi ca de petale;
Te-anini înfermecat, le-ai vrea lipite,
Te zbaţi între real şi-ntre ispite
Să le atingi, să simţi miere de floare.

Sprâncene-s arce de subânţeles
Ce-şi schimbă forma spre mister, uimire
Iar gene lungi acoperă sclipire;
Sunt ude-n lacrimi sau se-nchid cu interes.

Ovalul feţei-i luna în pătrar,
Tenu-i sclipind balsam de creme fine;
Cu el te-ncântă, ea amor deţine..
E pururi nouă zi.. a ta de calendar.

Bărbia-i fină-n dragoste ţinteşti
Cum mişcă de cuvinte de nectar..
Îţi vine s-o săruţi de-o ai în dar;
Ai sta-n genunchi mereu ca s-o cerşeşti.

Urechea fină-i cu podoabă veche
Din mezozoic când în om mijeam,
Auzu-i prin cercel cu filigram
Ş-ocazia îţi dă să-i faci.. pereche.

Năsucu-i fin percepe nevăzutul
-Parfum din aştri şi pământ d-esenţe-
Tot el discerne vrute existenţe;
E simţ prin excelenţă, ştie neştiutul.

Suavul gât prelung mereu subţire
E loc de nu-ţi permite s-o răneşti;
D-aici îi vin silabe îngereşti
Şi-i loc să-i laşi amprente de iubire.

Pe umeri mici tu cap ai vrea să pui
Dar sunt firavi, înguşti, nu-i loc de vis;
I-atingi doar de-i oferi ce i-ai promis,
I-adori, îi strângi când vrei să mai rămâi.

De bustu-n „V” de literă te-ncânţi,
Pare ireal, aproape-n instabilitate
Sfârşind în mijlocul de pietate
Şi-n el simţi suflet.. inima ce-o cânţi.

Pe sânii fermecaţi pentru creaţii,
Din sfârc de roze cu pistil să bei;
Nu vrei să ştii -crescutule din ei-
Că-i locul unde ochii-ţi pierzi în incantaţii.

La pântec ai ajuns, loc de minuni;
E-un rond de vis, de-adâncuri mişcătoare,
E locul preferat de ascultare
A celui ce-şi câştigă dreptul printre lumi.

Ce coapse cu volupt în braţe-ai ţine
Cu ovalele-i de liră fără coardă..
Buze fierbinţi pui pielii făr’ s-o ardă,
Umplând-o de sărut.. pierzându-te pe tine.

Cobori spre gambe suple pentru zbor,
Genunchi şi glezne fine de Afrodită;
Toate-s etern mister prefigurând ispită
În şirag de vise ce se pierd pe-al ei picior.

Contemplul maxim îi locul de plăcere
De te doreşti în trup să-i fi un „plug”;
Extazu-i ireal, e vis, deliric drog
În care-ai vrea să „mori” şi-i loc de înviere.

Ea e himera cea dorită de milenii..
Esenţa vieţii ea o poartă, o dă, o naşte.
Noi toţi suntem ai ei.. Este eternul Paşte!
Renaşte simţ şi fizic, este sursa.. de vedenii!!!