Versuri corectate și adnotate
Eclogă. Faunul:Le-aş vrea, aceste nimfe, perpetue. Un duh,Rozalbul lor, că pare-mi să joace, -ntr-un văzduhTopit de somn. O umbră iubisem? Greu-mi dubiu,Morman de noapte veche, sfârşeşte-ntr-un conubiuDe crengi subţiri ce, ele, crâng însuşi, spun că euÎmi dăruisem singur, vai mie! drept trofeuExsangua greşală a rozelor în floare.Să cugetăm.. acelea de care-ngaimi, sunt, oare,Aievea, sau fantasma … Citește mai mult
Un sfânt în pustiuri, uimit,Se zice că ar fi-ntâlnitUn faun cu picioare de țap, care-a spus:Sfântule, roagă-te pentru mine și-ai meiS-ajungem la cer, eu și ei,La beatitudine, asta tânjim mai presus.Și sfântul, în replică, a spus:„Rugămintea-ți se arată riscantă, cred eu,Și ea împlinită îți este cu greu.Nu vii la un Ave Maria, tu nu,Căci de … Citește mai mult
Dansează cu mine în nopți fermecateși hai să intrăm în sălbatica horăa ielelor mândre, dorite, așteptatede fauni ce tremură-n ritm de pandoră.Să-ncingem pământul, să facem să apară,sub pași strecurați printre raze de lună,din recele iernii, preludii de vară,din voaluri de noapte să facem cunună.Să fim: eu, un faun, iar tu, printre iele,aceea pe care o-aștept … Citește mai mult
Un faun – ars pământ hain –În miez de pajiști, stă și râde,Desigur, presimțind cum vin,După dulci clipe, – urmări mai hâde.Chemat am fost și-ai fost chemată,Doi pelerini cam visători,Pân’ la această oră beatăDe zarva tamburinelor.
Ivit cu luna intră în livezi,Când răsuflând în magică tăcere,Din crengi pe selenarele zăpeziÎn troieniri de vis cad grele mere.Stă împietrit de taină, ca-n obezi,Pândit de nemuriri și de mistere.În pârguirea sevei parcă veziCum crește-n el pământul în putere.Un nor. Iar luna. Și din umbră sareRăpind la piept plăpândă înnodareDe nimfe — lebezi albe sau … Citește mai mult
Păstorul tânăr sta pe piatra albăPe care dăltuit se mai vedea.
Zorile poleiau munții sub care clocotea marea,Iar Safo tocmai pe piscul țărmului sta în picioare;A Lesbosului fecioare, lângă dânsa-ncimpite,Privea sub țărmuri noianul de groază încremenite!Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putereȘi cântă aceste versuri cu un glas plin de durere:.“O, grozave țărmuri, o, noian cumplit!Iată, făr’ de frică aici acum șez,Căci eu Afroditei … Citește mai mult
În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează,Visează strașnica plăcere ce poți s-o smulgi unui viol,Hipnotizări ce pervertesc rânjind împrăştiazăŞi-n fund de gingaşe potire ţâşneşte-n silă vitriolÎn ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează.Catifelează lin şi dulce cuvântul său — suspin blajin –Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă sare,Brăzdează sânurile … Citește mai mult
Prin frunze, verde scrin în aur prins,Într-un frunziș incert, minunățieDe flori în care-n somn sărutu-i stins,Vioi, rupând suava broderie.Și-arată ochii-un faun speriat,Cu dinții albi mușcând flori roșii, sare.Brun-sângerie, ca vin vechi, curat,Sub ramuri buza-i hohotește tare.Fugind ca veverița, -n urma lui,Prin frunze râsul său mai trece.De-un căldăruș se teme-al CodruluiSărut de aur ce se reculege.
Privește, toamna vine și pune-n trestii flaut-Eu caut fără vrere și nici nu știu ce cautȘi-ascult cum vântul bate și sufletul din trestii.Adâncul umple urna tăcerilor acestei,Ca liniștea adâncă și fumurie a mării.Privește cum salcâmii se clatină la poartă-Pe apa din fântână se strânge frunza moartăȘi paserile zboară ca-n fața unei iniști,Singurătatea cade ca un … Citește mai mult