Eugenio Montale – Cel Care Trage Sforile
Cel care trage sforile știe mai mult ca noi.Cel care nu le trage știe mai mult sau mai puțin.O întâlnire între unul și altul; și iatăcă se întâmplă dezastrul, catastrofafără mai mult sau mai puțin.
Versuri corectate și adnotate
Cel care trage sforile știe mai mult ca noi.Cel care nu le trage știe mai mult sau mai puțin.O întâlnire între unul și altul; și iatăcă se întâmplă dezastrul, catastrofafără mai mult sau mai puțin.
Eu am desfășurat soarta-mi de orfanpe masă, ca pe o hartă.Am trasat itinerarulprin locurile mele din vânt.Cei care vor veni nu mă vor găsi.Cei care speră nu există.Și eu am băut licori furioasepentru a transmuta chipuriîntr-un înger, în pahare goale.
Celia a fost făcută schelet de termite,Clizia a fost consumată de Dumnezeul eicare era ea însăși. Știut-au fără-a știceea ce-aproape nimeni nu numește viață.
Cum clipe trec, cum clipe vin,Pe negânditele,Așa drăcesc, așa divin,Neostoitele?Te naști și mori după destin,Pe nesimțitele,Cum clipe trec, cum clipe vin,Pe negânditele.Și veacuri trec în dulce chin,Neobositele,Și-n veci naște-se-vor, amin,Cu infinitele,Cum clipe trec, cum clipe vin!…
Minunați intră tineriiîn palestrele vieții. Venusîi conduce, Mercur îi desparte,Marte va face restul. Nu multva luci vreo lumină pe Acropoleîn această primăvară încă sfioasă.
O, ceartă soarta azi de dragul meu,Zeița vinovată c-am căzut,Că nu mi-a dat în viață ce-am vrut eu,Ci doar un rol, să mă comport plăcut.De-aceea am și fost stigmatizat,Iar firea mea cumva s-a murdăritCum boiangiul mâna și-a pătat;Tu roagă-te să fiu reînnoit.Și între timp, cuminte voi sorbiOțet de leac, să curăț răul meuȘi că-i ceva … Citește mai mult
Soarta.Era atât de crăcănatăîncât Caligula pe caltrecea cu-ntreaga lui armatăsub ea în marșu-i triumfal.Era femeie? vrăjitoare?Din toate, poate, câte-un pic.Și o privire călătoare –și fruntea ei era un dric.-Eugen Jebeleanu -ARMA SECRETĂ-1980
E soare și-mi pareCă lumea asta toată e a meaLumină caldă, linăTu ai adus iubire-n viața mea.Ce-aș fi fost fără tine eu nu vreau să știuAș fi fost poate vântul ce suflă-n pustiu. Refren x 2:Pe mine m-ai alesȘi-atunci am înțelesIubirea a-nceputCu primul tău sărut. E lună, noapte bunăO aripă de înger ne-a îmbrățișatȘi poate … Citește mai mult
Îmi spuse : « Nu poți să știi când vine…de ce nu faci puțină ordine?Nu poți să știi când te găseștepoate e-n tine, poți știi…Nu poți să știi cum arată…Și dacă e o pasăre, care înoată fără s-o veziprin aer și trece chiar prin tineși nu are nimic înfricoșător, ci doar un răcnetla sfârșit, cândcei … Citește mai mult
Cuvântul din urmă.Arendaș al stelelor,străvechile zodiimi le-am pierdut.Viață cu sânge și cu poveștidin mâini mi-a scăpat.Cine mă-ndrumă pe apă?Cine mă trece prin foc?De păsări cine mă apără?.Drumuri m-au alungat,De nicăieri pământulnu m-a chemat.Sunt blestemat!.Cu cânele și cu săgețile ce mi-au rămasmă-ngrop,la rădăcinile tale mă-ngrop,Dumnezeule, pom blestemat.(1924)