Versuri corectate și adnotate
Îmi iau numărul meu de pietreși le așez cât mai riscantși-ncep jocul convinsăcă oricum voi pierde.De ce joci, totuși?mă veți întreba.Ce altceva pot să fac?vă voi răspunde.Apoi liniștităvoi muta mai departepiatră după piatrămunte după munte.
Acel ce pâinea n-a udatCu-ale lui lacrimi și-n nopți plineDe chin, pe pat, plângând n-a stat,Nu vă cunoaște, nu, puteri divine.În viața noastră ne mânați,Lăsați sărmanul să greșească,Apoi durerii pradă-l dați:Căci nu-s greșeli să nu plătească.
Toată ziua-n drum mă uitȘi-aștept ziua ca să uit.Va veni ori nu mai vine?Au trecut opt vremuri plineȘi soroc după soroc.Îl aștept să-și facă locSau prin apă, sau prin foc.E un drum,Ori o pârtie de fum?.Vezi că mi-a făgăduitC-o să vie negreșit,Nu mi-a spus cu gura lui,Ci cu a ghiocului.Toată lumea grăitoareAvând gura în zăvoare,Am … Citește mai mult
Acel ce pâinea n-a udatCu-ale lui lacrimi şi-n nopţi plineDe chin, pe pat, plângând, n-a stat,Nu vă cunoaşte, nu, puteri divine.În viaţa asta ne mânaţi,Lăsaţi sărmanul să greşească,Apoi durerii pradă-l daţi,Căci nu-s greşeli să nu plătească.
Observ, acum, o umbră, din nouCe vrea să-ți ia tot ce-i al tăuȘi vrea să-ți dea, în schimb îți iaUn suflet, un trup, alege ceva.Sfârșitul de-ar veniCine s-ar gândiPoate dacă-i știiTe-ai putea feriMoartea s-ar opriNu te-ar chinuiȘi-ai putea să fiiCeea ce nu știi
Ei mă răstignesc, iar eu trebuie să fiu crucea şi cuiele.Ei îmi întind potirul, iar eu trebuie să fiu cucuta.Ei mă înşală, iar eu trebuie să fiu minciuna.Ei mă aruncă în flăcări, iar eu trebuie să fiu iadul.Trebuie să aduc prinos de recunoştinţă, laude fiecărei clipe.Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile.Ponderea exactă a universului, … Citește mai mult
Omul orb care stă pe pod şi parefruntariu-al unui anonim regat,poate-i acel, pururea neschimbat,în jurul căruia stau strajă-n zarestelarul ceas şi-astralul punct ceresc.Căci toate-n juru-i curg, se pierd, lucesc.El este înţeleptul neclintit,pe multe căi crucişe aşezat;intrarea în infernu-ntunecatla un popor ce ni l-am plăsmuit.
Ce ești și ai, străbunii tăi îți lasăDin tată-n fiu. Cu toții-acumTrasează-același labirintic drumDe dragoste de la Adam purceasăȘi de la Cain și Abel, în zoriiAtât de vechi că-s azi mitologie.Ajung străbunii, prin pustiu și-urgie,În clipa zămislirii. Simt fioriiPrezenței lor multiple. Suntem noi.Ești tu și-acei ce-n urmă-ți vin mereu,Mulțimea celor zămisliți din greu:Ai lui Adam … Citește mai mult
Foaie verde de mărar,Sus în deal lângă stejarPlânge o fată cu dorȘi spune păsărilor:Supărată sunt pe lume,Mi-aș face-o casă-n pădure,O căsuță de pământSă stau în ea și să plâng,Să stau acolo-n pustie,Nimenea să nu mă știe,Nici mama, nici frații mei,Să nu sufere și ei.Că văd fetele ca mineAu bărbat și o duc bine,Dar eu nu … Citește mai mult
Luna nu știe că este liniștită și strălucitoare șinici măcar că este lună; Nisipul că estenisip. Nu există un lucru care să știecă forma lui este rară. Piesele defildeș sunt atât de străine abstractului joc de șah,dealtfel ca și mâna care le mișcă. PoateSoarta omului cu scurte bucurii și lungisuferințe este unealta Altuia. Nu-l știm.Dându-i … Citește mai mult