Fagule cu frunză deasă
Și cu umbra răcoroasă,
Tu ești fala codrilor
Și umbra dănacilor,
Frunza ta-mi leagănă dorul
Și-mi alintă puișorul.
Te-aș scoate din codrul tău
Și te-aș duce-n satul meu
Să vie și neicuța
Să stea la umbrița ta,
Cu frunza să-l ocrotești,
De ploaie să mi-l ferești.
De soare și de lumină,
De ploaie și de furtună,
Frunza ta lată, frumoasă
Să ne ție loc de casă
Și să stau cu neicuța
Până ți-o cădea frunza.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și nevoia de protecție, personificând un fag ca un simbol al siguranței și al legăturii cu persoana iubită. Copacul devine un refugiu împotriva greutăților vieții, un loc unde se poate sta alături de persoana dragă.