Aurel Rau - Auvers-sur-Oise
Lumina îi venea din zenit. / Așa e-n Auvers mansarda / unde-a trăit parcă luni … →
Lumina îi venea din zenit. / Așa e-n Auvers mansarda / unde-a trăit parcă luni … →
Era-n fața ochilor azi dimineață. / Mein Gott! Meine Frau! / Ca un pe-scripete / … →
Nu există paradisuri, / nici infernuri, / ci doar aceste lumi nesfârșite / pe care … →
În pământul reavăn al florilor / Crește nesiguranța-ntrebărilor: / Cine ești tu? Cine sunt eu? … →
În pofida iubirii, sunt singură, / Dincolo de tot ce am luat şi dat – … →
Pare-a fi doar un plus superlativ, / Paradoxal un academic acceptat; / Ca și cum … →
Să renasc nu se mai poate, / Searbăd, trist, mă uit la toate, / Și … →
Sub coaja pământului visează coaja cartofului. / Timpul trece ca un om cu iaurt. / … →
Tu în esența ta ești statornic poet, statornic în zenitul dragostei tale, statornic însetat de … →
Am fost cândva / numai o pereche de picioare. / Am respirat cândva / umai … →