Exil – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Decont

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi fac decont de ruperi
dintr-o memorie uitată,
călătorind cu gândul în tavan
cu ochii ficși, uscați
din când în când,
în rest au licărul de neavând
figurile de tați
ce-au părăsit copii taman
când școala nu e terminată..
și veșnic vor trăi cu întreruperi.
Îmi sunt și ei colegii
sau prea mulți prieteni,
ori simpli cunoscuți de-un leat,
ce nu-i zăresc pe străzi,
deși cu dor îi caut!?..
Este ca-n meciul cu balonul aut,
când nu e nimeni să-l arunce înspre corzi
și-alergători pe-o ață totul au lăsat
în cursa doar de dus, sub ceteni..
din dat c-un zar și n-au trișat.. oh, blegii.
Și-ncă se duc, se pare c-au chemare
de schimbat de.. țară
și-acum pleacă ușor
-că-i doar democrație-..
dar nefast, le pleacă și copii,
indiferent mai tineri, sau maturi de-ar fi..
se duce-o seminție,
din care-s sigur parte și-am să mor
la fel așa-n nepusă masă, într-o doară..
căci tot remarc; nu se răspunde la-ntrebare!?..
Deja e-un rău imens de gol,
că tot mai greu mă regăsesc,
mă caut printre alții ca și mine
și nu-s, chiar dacă mă tot uit în jur
și-mi caut dialog.. nu un oarecare,
c-așa sunt eu, ce nu cunosc mă doare
și încă nu-mi vreau tur,
că am încă ceva de sacru-n vine
și-o groază de istorii să le povestesc..
îmi joc propria piesă tot mai greu, n-am parteneri de rol..
Aș putea da-neștire nume,
poate-n „attach” la câteva imagini
-din cele ce cu siguranță-ncurc-..
ca-ntotdeauna n-am dat importanță
la ce nu mi-e profund util..
aproape o rușine, eu plecatul în exil,
în loc să mă fi străduit, nu-n aroganță
de trecător așa prin viață, doar să mă descurc..
sunt vinovat fără de margini,
poate de-aia-ncet, încet, rămân singur pe lume..
25. 02. 2011

Du Fu - Visându-l pe Li Bo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când mă despart de morți, îmi stăpânesc suspinul,
dar despărțirea de cei în viață mă scufundă într-o durere permanentă.
La sud de Yangze se află un teritoriu al febrei și al molimei;
nici un cuvânt nu vine din exil.
Totuși, vechiul meu prieten mi-a pătruns în vise,
dovadă a cât de apropiați am fost.
El nu mai arată așa cum îl știam,
iar drumul e atât de lung – mai lung decât mi-aș fi putut închipui.
Spiritul lui a venit de acolo unde crângurile de arțari sunt verzi,
apoi s-a întors înapoi de unde venise, abandonându-mă în ținutul întunericului.
Acum când tu ești prins în păienjenișul legilor –
cum de mai porți aripi pentru zbor?
Luna în scădere îmi luminează grinzile camerei,
dar mie mi se pare că acolo se vede strălucind chipul tău.
Acolo unde te duci apele sunt adânci, valurile învolburate –
Ai grijă, nu lăsa dragonii – dragonii cu coarne – să te rănească!

Ion Miloș - Gastarbeiterii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În orașele bunăstării
Gastarbeiterii se sting de nedreptate
Sclavii moderni ai lumii în ruină
Creaturi fără valoare
Cetățenii nimănui
Singuri cu singurătatea
Fără visuri și dorințe
Suflete fără speranță
Bătuți de ură și de legi
Ca și cum ei n-ar fi oameni
Ca și cum ar fi nimic
Scoși din grai și din viață
Ouă căzute din cuib.

Spiridon Voinescu - Nebunul Care Ești (După Exil Pe O Boabă De Piper De Mircea Dinescu)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmbracă-te, de azi, în haine de ospiciu
nebunii să se jure, cu toți, că ești nebun,
în straie colorate și demne de-un păun
o mătură-viteză ia-n drumul spre serviciu,
acolo doar parcheaz-o, încuie-o într-o doară,
agață cheia, tainic, pe-o ramură de dud
și vezi, bolborosind la știrile de seară
câți prieteni ți-au rămas în universul hâd,
fii tu cel mai nebun, cu lumea loc de joacă,
poartă cămăși cu frunze în iarnă și în munți,
agale vei întoarce un zâmbet de la groapă,
vei deveni olimpic la descrețit de frunți,
îmbracă-te, de azi, în haine colorate
ca norul să îți fie bagajul cel mai greu
în care să aduni regrete și păcate
în locu-acesta râs și plâns de Dumnezeu!

Saint-John Perse - Exil I