eternitate – Pagina 65

William Shakespeare – Sonetul LXV

Aramă, piatră, nesfârșită mare / sunt în puterea morții ne-nțelese, / cum ar putea tiparele … →

Ceea ce ştiu, nu iau din nicio stea, / Deşi Astronomie înţeleg, / Dar nu … →

De urechea mea e la fel, / Orgie ori chin pufăind, / Sânge scurs, aur … →

Al zilei serafim cândva / În nopții s-o preface, / Dar și acestea va zbura … →

Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă / „Din mersul tău o clipă mai … →

S-o iau mereu de la-nceput, / aceasta-i soarta mea, imi pare; / sa uit, si, … →

ADN. / Mulți mă-ntreabă ce-nseamnă să ai credința-ntreagă / Când religii te-ndeamnă să-neci spiritu-n teamă … →

De-ai fi al tău, iubite! Tu, ce ești / tot mai puțin al vieții și … →

Cine să creadă versul meu cândva / Dacă te-aș lăuda fără încetare? / Căci, mai … →

O, tu, copile, care-ai prins în plasă / A timpului clepsidră, a lui coasă, / … →