eternitate – Pagina 45

Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XIV

De mă iubești, iubirea ta să fie / Numai de dragul dragostei. Nu spune: / … →

În muzeu. / Lăcaş cernit al trecerii eterne, / Trist sarcofag al vremii adormite, / … →

Nu ştiu dacă poţi să mă crezi, / Dar piatra inimii mele, / Pe care … →

Orchestre de vicii, / ne cântă aria descompunerii, / atât de îndrăgită de Timpul, / … →

Când m-am născut, umbra ți-a acoperit viața / Partea întunecată a soarelui tău răsărea.. / … →

Îndrăgostiții nu trăiesc pe / pământ. / Ei sunt pe un nemărginit / ocean / … →

Îmi faci eternitate din secundă / și din vecie clipe și frânturi, / lunec din … →

Doar cel ce-ntre umbre-a-nălțat / lira-i cândva, / poate, imnul nemăsurat / presimțind a-l cânta. … →

Printre ceilalți copaci, liniștiți, el părea aproape nebun: / Multiplu se ridica din pământ cu … →

Omul, monoton univers, / Crede că-și sporește bunurile / Și din mâinile sale febrile / … →