Esență – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Pană de Lumină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îngrozitor ce negru poate fi nevăzul
Și mai îngrozitor de cunoșteai lumină,
Ce o uităm; doar lipsa-i dă statutul de divină
Altfel, n-am ști nici fericirea.. dacă-i rozul!.
Ar fi un simplu simț pierdut din cinci sau șase
Și nici n-am ști să spunem „Ce frumos!”..
Nici n-ar conta de cât ești de jegos;
Am fi mai înțelepți cu mult, nu plini de strasse!?..
.. C-am pierde raza călăuză și frivolitate;
Fără canoane de model mai zdrențăroși am fi
Și, poate timp ne-am mai petrece a citi
Așa pe întuneric.. Braille. Ne-am mai reface carte!.
Ferice am fi cu toții, o plus valoare
Peste ce-i fizic.. am fi numai esență.
Prostia ar dispare din necompetență,
Că oricum nici nu se vede.. Tot e-o-ntunecare!.
Sigur am fi mai parfumați, totul mai dulce,
Poate o-ntreagă lume-ar fi lapte și miere,
Căci orice simț parcă-n mister se cere..
Nici crime fără văz n-ar fi, nici hoți.. Ce să apuce?.
Cu siguranță alb ar fi și suflet, har
Și mintea ar fi criteriul strălucirii;
Doar de-am reinventa un alt organ privirii,
Am deveni iar ciclul timpului pierdut.. numit zadar!.
Un fulger scurt străbate din turla bizantină;
Se-aprind în jur fitilele din sticle-n zgomot tern.
S-a dus idilic vis, revin la fad patern;
Se-ntoarce lumea-n haosul banal.. E iar lumină!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Aspirație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Inspir, tot inspir, tot văzduhu-l inspir
Ca să-mi umplu torace de saci aerieni.
Mă-nalț, tot mă-nalț în înalt de Zefir;
Oasele îmi sunt goale… nu vă vreau pământeni.
N-am pene, n-am puf, sunt balon de săpun;
Mi-a rămas doar curatul de suflet spălat.
Mă îndrept spre liman, spre planeta Neptun;
Am un dor de-un albastru total, azotat.
Nu mă vreau putrezire de suflet pierdut
Căci am alte idei, nu fac parte din voi;
Sunt mai pur, mult mai pur și țintesc absolut.
De mă vreți înapoi vă revin în strigoi.
Este-un greu pe Pământ și îl faceți mai greu,
Sunteți huma și lutul sau cernoziom.
Eu îmi vreau ușurința, planarea de zeu;
Nu de trup am nevoie doar d-ergii de-atom.
De-aș putea aș purta doar axoni, neuroni,
Căci ce-i timp petrecut este-n ei experiență;
Las trăitul meschin și ambiții și hormoni
Căci oricum în neant nu sunt trup, îs existență.
… în esență!
01. 07. 2010

Juan Ramon Jimenez - Te Desfoi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te desfoi ca pe o roză
Să-ți descopăr sufletul
Și nu-l zăresc.
Dar totul, jur împrejur
– orizonturile țărilor și ale mărilor –
– totul, până la infinit
s-a umplut
c-un parfum pătrunzător.

Sabestari - Grădina Tainei VIII (1)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

PILDUIRI (1)
Aflai că-n luna-a patra a fiecărui an,
ies scoicile deasupra din mare, lângă-Oman.
Se-nalță din adâncul în care apărură
și-apoi plutesc pe mare cu-a lor deschisă gură.
O ceață se ridică deasupra mării-atunci,
și-n ploaie o preschimbă-ale Domnului porunci.
Se-nchide gura scoicii de-n ea un strop se-abate,
de parc-au zăvorât-o-atunci sute de lăcate.
Și scoicile se-afundă cu inimile pline,
și orice strop de ploaie o perlă-atunci devine.
Iar când cufundătorul se adâncește-n mare,
el scoate la iveală doar perle sclipitoare.
Ți-e trupul țărmul, marea-i Suprema Existență,
iar ceața-i haru-l, ploaia: a Numelor prezență.
Cufundătorul este-omeneasca judecată,
ce prin acele perle devine mai bogată.
Cunoașterea-atunci umple al inimii ulcior,
și scoicile-ntrupează-nvelișul ei sonor.
Iar duhul, ca un fulger ce nu are pereche,
pe-aceste scoici le duce-ntr-o clipă la ureche.
Tu sparge scoica! Smulge-apoi perla care-i crezul!
Azvârle-ncolo coaja migdalei! Scoate-i miezul!.
Din inimă și suflet să-ți dai acum silința
ca s-afli ce cuprinde-n adâncul ei credința.
Vezi, trupul de-al tău suflet e-atât de diferit,
ca deosebirea dintre apus și răsărit,
sau cea dintre strădanii trupești și cugetare,
ori dintre judecată și stări înălțătoare.
Cunoașterea n-o iscă a lumii-ntregi prezență.
Te-apropii-atunci de formă dar nu și de esență.
Cunoașterea nu merge cu poftele trupești.
Dacă-ți dorești un înger, tu javra s-o gonești.
Cunoașterea credinței: virtute îngerească,
de care n-are parte o inimă câinească.
Cu zugrăvite chipuri de casa ți-este plină,
un înger niciodată-năuntru n-o să-ți vină.
Deci, inima ai grijă s-o cureți cât mai bine,
ca îngerul să-și facă al tău lăcaș în tine.
Tu ca pe-o moștenire primește-nvățătura,
și-acum, pentru cea lume, începe arătura!

Samurai X Gazah - Esența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mai am un vis, da’s numa’ copii retarzi
Dacă n-ai nimic de zis, bagă un film de pe hard
Vezi că sună de kkt, la iPhone l-ai ascultat?
Flowu’ tău e ca şi mahmureala mea, era mai bine beat
Eu le bag, ştii că nu mă joc, când trag
Fac sirenele să plângă de pe mal, dar şi din larg
Ce s-a întâmplat, nu mai poţi să scrii cu drag?!
Ai făcut şi tu o mie şi capul l-ai aplecat
Rămân în stradă, doar decorul se schimbă
În noaptea asta-n Capitală, mâine Tomis Nordul strigă
Şi reprezintă, oamenii când simt, stau ţintă
Vocea mea e neliniştea din capul lor care acum ţipă
Nici nu mai ştiu ce devin, mă-nchid în casă
O palincă din Moldova, care dintre noi rulează?
În seara asta mă fac varză, asta-i seara mea
Se ştie..
În viaţă, asta nu contează
Da’ greşeala ta să fie
Pune-n cont câte-o mie
Nu mă-ntreba câte minute ţi-am cântat aseară ţie
Pentru 3 sau 4 sute, e pentru nopţile pierdute
Pentru drumuri mult prea lungi
E lupta pân’ la esenţă, sper într-un final s-ajungi
Vezi tu cum te descurci, numai nu face compromisuri
Care presupun să renunţi la mare parte din visuri
Palmele pline de fisuri, c-ai lovit cu toată ura
Sper să-nţelegi, măcar.. până aici..

C. O. D feat Dj Core - Gust

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Doi, doi, doi, doi… Check it!
Simplu. E vorba de mentalitate
Nu dă bine dacă nu sună ca-n State
N-am de gând să fac asta multă vreme,
căci timpu-i infinit, dar vremea cerne
Ce ne reprezintă? Ispita de metehne
Ce mă inspiră? Cum aspir otrava alene
Lasă-i pe alții să fie ce n-au vrut să fie
În final vor plânge ca după copilărie
Număr oase (?) turnate-n beton
Dar gropile generează trezire de bufon
Degeaba ai coroana, limitează orice om
Ce se vede rege, dar în umbră e pion…
Ciocnirea fadă dintre sentiment și gând
E fix ceea ce simți, fix ce lași pe pământ.
Așa că n-am de gând să simt iar urmări
Cu o gură de oxigen trăiești din remușcări
Până repetiția raze levitează
Când omul plânge, spiritul creează
Și filtrează amintiri… Cei inculti
Blamează involuntar ceea ce asculți….

Refren X2:
Lasă! Chiar crezi că-mi pasă?
Dar lasă! Aici mă simt acasă!
Dar lasă! Oricât de mult ai analiza,
Rapu’ nu-i sortit pieirii ca Ilaisa!.

Strofa II:
Complicat, trăim o iluzie continuă
Arta este cel mult subiect de pantomimă
Mă deprimă falsuri, schimbăm macazul.
Accelerăm pasul când ne e pătat obrazul.
Idei sinistre deviază-n sărăcie
Așa dispar artiști ca uitată strategie
Nu contează ce-ți place ție, recunoști
Dar dincolo de oglindă nu te recunoști!
Nădejdea croșetează universul olfactiv,
Siguranța apusă rămâne ceva reactiv,
Izolând eșecul de succes sau invers,
Marginalizez esența în vers, stai invers!
O sumă consumă izbitor din moralitate.
La granița anilor, zilele-s orientate
Către uitare, din păcate. Ce ciudat…
Cel cunoscut în final este cel uitat.

Refren X2

Carlos Drummond De Andrade - Creație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Așa cum berilul alege inelul,
așa cum norul alege peisajul,
părul alege capul
pe care să crească.
Și instalează pe el
noaptea lui de aur, sonata lui,
iar țesătura lui lasă să se ghicească
acea pecete, acea extremă
stea niciodată planificată.
Revelație
algă primară
principiu de flacără
corolă
ce se despetalează, compunând
mii de zboruri nemișcate de pasăre,
iar apoi va desfășura în femeie
alte ipoteze de a fi.
Tu ești visul unei coame de păr.

Johann Wolfgang Von Goethe - Proemion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În numele acelui, ce însuși s-a creat
Din veci drept creatoare chemare neîncetat;
În numele său, care credință naște-n slăvi,
Încrederi și iubire, putere și isprăvi;
Întru-acest nume, -a cărui, numită-atât de des,
Esență îi rămâne mereu de neînțeles:.
Cât stăpânește ochiul, și-urechea-n jur la fel,
Găsești doar cunoștințe ce seamănă cu el,
Iar naltul zbor în flăcări al spiritului tău
La chip și-asemănare se-apropie de-al său;
Răpit ești, te târăște mai luminos acum,
Pe unde treci podoabă devine loc și drum,
Nu mai contezi, iar timpul în urmă a rămas,
Și incomensurabil e fiecare pas.

Johann Wolfgang Von Goethe - Sacontala

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Flori de-anotimp timpuriu vreau să am, rod din anii zăbavnici?
Vreau ce e farmec și-avânt, vreau ce e hrană și saț?
Vreau să cuprind laolaltă și cer și pământ doar c-un nume?
Eu, Sacontala, te chem și-ntr-un cuvânt am spus tot!

Percy Bysshe Shelley - Laurii Calpi și Laurii Adevărați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

„Tu cine ești, trufaș ce pângărești
Cununa, doar poeților sortită –
În timp ce ca o lună-n cer pălești?
Să nu te-atingi de frunza cuvenită
Puținilor aleși, care-au pătruns
În minunata veșniciei lume:
Ești unul din mulțimea fără nume”.
„Prietene”, – trufașul mi-a răspuns, –
Eu port un laur calp, și deși pare
Strălucitor, nu-i ca acela care
L-ncunună pe Milton. Roua lui
E-o otravă, iar nădejdile ce cresc
La umbra lui, sunt flori de care spui
Că mor din clipa-n care înfloresc”.
1821.
(postumă)