Flori de-anotimp timpuriu vreau să am, rod din anii zăbavnici?
Vreau ce e farmec și-avânt, vreau ce e hrană și saț?
Vreau să cuprind laolaltă și cer și pământ doar c-un nume?
Eu, Sacontala, te chem și-ntr-un cuvânt am spus tot!
Sensul versurilor
Piesa explorează puterea unui nume, dorința de a cuprinde esența a tot prin intermediul acestuia. Sacontala devine un simbol al conexiunii dintre cer și pământ, un cuvânt ce rezumă întregul univers.