Versuri corectate și adnotate
ITrage-ți încă o dată spada fulgeroasă,Țară de mari fapte, țara mea frumoasă.Un minut în viață tu te-ai odihnitȘi pe păru-ți mândru florile-au pălit!Dulcile surâderi pe buze fecioareStinsu-s-au la umbra grijii gânditoare.Peste tot răsună cântece de dorCu suspine triste îngânate-ușor!.IICetele maghiare pe câmpii s-adun,La cetatea Baia tabăra lor pun,Mateiaș solește marelui ȘtefanCa să-l recunoască drept un … Citește mai mult
Bătrâne, vino și povesteșteDe lupta de la MărășeștiUnde noi am învinsUnde noi am învinsPe toți dușmaniiCe-au vrut să-nfrângăAl nostru steagA noastră scumpă RomâniePământul nostru drag.În veci drapelul să ne-aminteascăDe strada de la MărășeștiUnde noi am luptatUnde noi am luptatȘi-am înălțat cu vitejieSpre mândrii noriȘi spre avântA noastră scumpă RomâniePământul nostru sfânt
Ştefan la moarte.Ştefan, domnul ţării, pe cei mai mari uneşteLa Suceava veche şi-astfel le vorbeşte:– „Fiul meu cel june! Voi, români doriţi!Moartea mă culege dintr-ai mei iubiţi.Dorul pentru viaţă nu mă-ntristă foarte;Omul chiar când naşte face-un pas spre moarte.Viaţa-i ca fantasma cu chipul plăpândCe prin nopţi s-arată şi se stinge blând.Omu-i ca un vierme ce-n … Citește mai mult
Mircea la bătaie.Armia maghiară țara a-nvelit;Soarele văzând-o, a îngălbenit.Dar bătrânul Mircea nu se înspăimântă:Cu o mică ceată de voinici s-avântă.Nu că el voiește țara a scăpa,Ci va să-mplinească datoria sa.Unde este timpul cel de bărbățieCând murea românul pentr-o datorie!.Pe un cal ce mușcă spumă în zăbale,Printre zi și noapte el își face cale.– „Frații mei! … Citește mai mult
Stelele de aur prin eter luceau.Turcii şi moldavii printre flori dormeau.Ionaşcu trece noaptea în veghere;Îşi adapă dulce sufletu-n durere,Apoi zice-n sine: „Slabe muritor!Nu-i destul că soarta te-a supus la dor,Pentru ce chiar însuţi îţi urzeşti în lumeAltă suferinţă care te supune?Viaţa şi mărirea, fericiri lumeşti,Vine-o zi în care tu le părăseşti,Iar a ta ţărână viermilor … Citește mai mult
Cu degetele d-aur, fragedele zoriIar deschid spre lacrimi ochii muritori.Dar sub cort cu cerge, tot cu fir mândrite,Mircea stă cu capii armiei dorite.Părul lui străluce ca fuiorul alb,Scapă valuri late de sub coiful dalb.Faţa lui lumină de trăsuri frumoase,Sub trăite zile grele, furtunoase,El ridică fruntea făr-a suferi.Vocea lui răsună fără-a osteni.Domnul le vorbeşte. Soarele s-arată.Dulcele … Citește mai mult
Domnul Mavrogheni.Domnul Mavrogheni pleacă cu oștireȘi, chemând boierii, zice cu mărire:– „Astăzi este timpul să vă războițiȘi prin dalbe lupte să vă nemuriți.Cela ce roșește a trăi-n robie,Către-o mândră moarte să-mi urmeze mie!”L-aste sfinte vorbe, vai! boierii-au râs!Și cu ironie domnului au zis:– „Portul nu ne iartă, doamne, a ne bate!”Nobilă mânie sufletu-i străbate,Dar frângându-și … Citește mai mult
Apa Bârsei.Ca un fluviu d-aur, splendidă lumină,Peste patru taberi, varsă luna plină.Turcii şi tătarii somnului se dau;Ungurii, la mese, grijile-nşelau.Astfel prin furtună, printre nopţi, pe mareLopătarii varsă tânăra cântare.Dar Şerban nu doarme, căci dulcele somnRar răsfaţă geana unui mare domn.Grijile, în horă, turbure se duceÎncotro lumina mai splendidă luce.Către astea, cântul păsării prin floriSpune că … Citește mai mult
Năvala lui Țepeș.Noaptea-i furtunoasă, și superbul domnÎn deșert mai cheamă fugătorul somn:O gândire mare sufletu-i îmbată;Printr-o faptă rară să triumfe cată.Printre noapte, ploaie, tunete de foc,Cu cinci mii de roșii el își face loc:Cum furtuna cade p-ape dormitoareȘi d-odată-nalță valuri mugitoare,În ordia turcă roșii năvălesc..Turcii se deșteaptă, strigă, s-amețesc.Sunetele d-arme, strigăte turbate,Printre vijelie zbor amestecate;Caii … Citește mai mult
Muma lui Ștefan cel Mare. IPe o stâncă neagră, într-un vechi castel,Unde cură-n poale un râu mititel,Plânge și suspină tânăra domniță,Dulce și suavă ca o garofiță;Căci în bătălie soțul ei doritA plecat cu oastea și n-a mai venit.Ochii săi albaștri ard în lăcrimeleCum lucesc în rouă două viorele;Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,Rozele și … Citește mai mult