Ion Dodu Balan – Martiriul Crăișorului

Când l-au tras grofii pe roată,L-a plâns românimea toată,L-au plâns apele sub ghețuri,Cerul tot l-a plâns în cețuri,Când un os i se zdrobea,Plângea codrul și gemeaȘi pământul clocotea,De revoltă și indignareS-a-ntunecat mândrul soare,Luna-ncinsă cu-ntristareLăcrima a bocitoare,Oricât ei l-au tras pe roată,Horea n-a murit vreodată!…

Vasile Copilu-Cheatră – Absida

Tot suie-n noi voci de la TraciȘi pasc porunci în sângele fierbinte,Cum ai putea atunci să taciȘi de strămoși să nu-ți aduci aminte?.Trec verile și iernile prin noi,Ca iataganele, cândva, prin macră de românCând se băteau voivozii în război,Cu ei luptam și eu, aicia să rămân.Și iară inima lăutăA doină plânge trăgănată,Cu Horia mă avânt … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Domnul Tudor

Ascultați-mă, prieteni, nici n-o să mai fie iarnăA trecutVladimirescu ca un tânăr zeu român.El avea pe cap cilindru, și avea-n mustăți o armă,Și-i cădea pe cal un paloș, fără teacă, paloș spân.Și l-au îmbăiat cinci râuri și numite toate JiuriȘi l-au îmbrăcat cinci Gorjuri și mantaua boareluiȘi de unde să mai vină iarna, când acele … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Lancea Lui Horea

În toate grădinile țării e-o floareCu lujer discret și trăind anonim,În vremi de răscruce sau de tulburareNoi Lancea lui Horea pe ea o numim. Acelora care falsifică acteȘi Țara Română sub talpă o vor,Noi nu le servim argumente abstracte,Dar poate de Lancea lui Horea li-i dor. La orice primejdii, la orice dezastre,Când dușmanii vor să … Citește mai mult

Aron Cotruș – Horia

De joste-ai ridicat, pietros, viforos,pentru moți,pentru cei săraci și goi, pentru toți.Și-ai despicat în două istoria,țăran de cremene,cum n-a fost altul să-ți semene,Horia!Te-ai desprins aspru din gloată,cu obraji supți,cu ochi crunți,să lupți,să-nfrunțidin sălbăticii-ți munți:ostile craiului, temnița, roata.Vrút-ai să spinteci pe munți, pe văi,largi, netede, slobode căi,pentru ai tăi,cei mâncați de străini, despuiatide biruri, de zbiri,de … Citește mai mult

Vasile Copilu-Cheatră – Avram Iancu

L-au zămislit străfunduri de pădure,Din lacrimile celor mulți și fără țol,Să lovească-n cei ce au venit să fure,Cu brânca dreaptă, trăznet, pe pistol.A crescut ca steiu-n strai sărac,Cu inima plecată peste gloată,Ascultând cum din adânc de veac,Gem sufletele celor trei pe roată.Astăzi doarme somnul său adânc,Alăturea de Horia, sub gorun, în glia geto-dacă,De nu s-ar … Citește mai mult