Costel Zăgan – Epigrame Disponibile
Dreptul la vorbăse știe că-i gratuit,scot nasul din ciorbădincolo de infinit.Costel Zăgan
Versuri corectate și adnotate
Dreptul la vorbăse știe că-i gratuit,scot nasul din ciorbădincolo de infinit.Costel Zăgan
„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui,Cinstită aș fi și voioasă, cu drag săruta-mi-aș bărbatul.”Așa îmi cânta, printre alte cântece proaste, o fetișcană,Mie-n Veneția; și n-am auzit nicicând ruga ei evlavioasă.
Asta-i Italia pe care-am lăsat-o. Praful-i la fel,Străinul la fel pungășit e, orișice-ar face.Cinstea germană zadarnic o cauți în toate ungherele;Viață, mișcare-i aici, nu rânduială și sârg.Insul numai de sine-ngrijește, bănuitor și trufaș.Cârmuitorii de-asemeni doar sieși poartă de grijă.Frumoasă e țara; dar vai; Faustine eu n-am să mai aflu,Nu-i asta Italia pe care cu jale-am … Citește mai mult
Gondola aceasta c-un leagăn lin clătinat o asemui,Iar umbrarul deasupra pare-un sicriu uriaș.Tocmai așa, clătinați, noi plutim între leagăn și moarteNepăsători, pe al vieții mare Canal.
Solemn îl vedem pe doge mergând alături de nunțiu;Pe Domnul îngroapă; unul pecetluie piatra;Dogele ce se gândește, nu știu; celălalt însăSigur că-n sine zâmbește de pompa cea gravă.
Marea vedeam strălucind, valul cel blând licărea;Vesel sub vântul prielnic, pânza plutea mai departe.În inima mea nici un dor; privirea însetatăSe-ntoarse curând către zăpada din munți.Multe comori sunt în sud! În nord însă-i unaCe irezistibil, mă trage-napoi, ca un mare magnet.
Lui Teleor.IÎn lumea glumei Teleor e rege,A spus-o el, şi pare-așa să fie.Miniștrii-i sunt epigramiști, o mie,Și lucrul de la sine se-nțelege:Miniștrii fac concepte pe hârtie,Iar el, ca un monarh, numai subscrie..II(variantă).D. Teleor e-al epigramei rege.Slujbașii lui: epigramiști o mie —Ei fac conceptele și, se-nțelege:El, ca un rege, numai le subscrie!.III(variantă).El știe epigrame câte stele!Și-amar … Citește mai mult
Epigrama– (II) –Dacă nu se duce minteaSus la ceruri sau la moarte,Prea ușor se rătăceșteLa vorbirile deșarte.Și de nu se odihneșteMila păcii întru noi,Vom găsi mereu pricinăDe gâlceavă și război.Iar când nu ne dăm silințaSpre cunoașterea de sine,cântărim mai totdeaunaNumai faptele străine.
Vă voi face epigrame pe măsură:o întreagă eternitate în cerneală violetă!Spun „soare”, și cuvântul sclipește;spun „porumbel” și cuvântul zboară;spun „măr” și cuvântu-nflorește.Lucru ușor ca un fulg, lucru scris,mai adevărat decât cel mai adevărat dintre lucruri.Îmi râd de voi:vă voi compune epitafuri pe măsură.