Firdousi – XV7 Goștasb Pasărea Simorgh Îi Arată Lui Rostam Mijlocul De Scăpare

Câteşitrei când se-nvoiră la ăst plan prea îndrăznet,Zal, mai-marele, pe-un munte se urcă; de la seraitrei cătui cu foc adus-au cei trei inşi însoţitoriplini de temeri. Şi când vraciul se opri pe munte-n pisc,trase-o pană dintr-un petec de brocart, şi ațâțăflacăra dintr-o cătuie, şi deasupra-acestui focarse-un capăt de la pană. Veghea-ntâia când trecudin întunecata noapte, … Citește mai mult

Firdousi – 53 Povestea cu Zohhack și Faurul Kave

Nu-ncetă Zohhak, zi, noapte, de-a grăi de Fereidun ;spaima-i povârnise mândra lui statură la pământ,inima-i e-ngrijorată doar gândind la Fereidun.Într-o zi şezu în tronul lui de fildeş, şi pe cappuse mândra-i diademă de turcoaze strălucindşi chemă mai-marii-n juru-i de prin depărtate țări,ei să-i sprijine domnia. Zise astfel spre mubezi:”O, voi oameni de virtute, neam ales, … Citește mai mult

Firdousi – 69 (10) Fereidun îl Trimise pe Manucehr Să Lupte cu Șahii Tur și Salm

Fereidun primise vestea că pe fluviul Djeyhmina trecut o oaste mare; porunci lui Manucehrsă-şi împingă și el oastea din hotare spre deşert.Şahul cel bătrân o scurtă cuvântare îi ţinu:„Când ursita unui tânăr îi meneşte nalt noroc,cel sălbatic ţap pe care tigrul îl va sfâşia,cade, vai! pe negândite în capcana lui de-a drept;cu prevedere, răbdare, isteţime, … Citește mai mult

Firdousi – XV8 Goștasb Rostasm Ținti O Săgeată În Ochiul Lui Esfandiar

Rostam înţelese grabnic că smeritele lui ruginu-l ajută să-l împace pe-aprigul Esfandiar;arcu-şi încordă, şi puse țeapa cea de tamarindcăreia-i călise vârful de fier înroşit în vin.Potrivind în arc săgeata, el în taină înălţă.Domnului o rugăciune: „Tu, preasfântule Stăpânpeste Soare! Tu, ce dărui-nţelepciune tuturor,măreţie şi putere, tu, ce vezi în inimă-mineprihana, şi vezi gându-mi şi ceea … Citește mai mult

Firdousi – XVIII 4 Yezdegherd Ținu Sfat cu Iranienii și Se Duse în Korasan

Farukzad, care e fiul lui Hormozd, se mânie,lacrimi revărsă, şi Tigru îl trecu, intră în Kerkşi izbindu-l crâncen foarte nu lăsă pe nimeni viudin războinicii cu suliți. Şi ieşiră din Bagdadoşti în câmpul de bătaie; însă când al luptei colbse împrăştie, persanii fură iar pe fugă puşi. „.Notă informativă :Farakzad, fiul lui Hormozd, este fratele … Citește mai mult

Firdousi – XV3 Goștasb Lupta Lui Rostam Cu Esfandiar

Când se lumină de ziuă, Rostam zalele-mbrăcăși pieptarul lui din pielea leopardului pestriț,trupul să și-l ocrotească; de cârligul de la șeași-agăță arcan și calu-i mare cât un elefantși-lâncălecă. Pe urmă îl chemă pe Zevare,multă vreme despre oaste îi vorbi sfârșind astfel„Du-te oastea să-ți orândui pe colina de nisip.”Zevare își strânse oastea-n piața cea de la … Citește mai mult

Firdousi – 99 (1098) Kei Khosro Rostam în Cetatea Khotan la Piran

Lui Piran c-o plecăciune-i zise: „O, vestit viteaz,al cărui noroc și fapte mari umplură mai demultși Turanul și Iranul! Nimeni nu-i atât de demnde putere precum tine și de mândrul diadem,tu, ce șahilor ești sfetnic și podoabă-n tronul lor.Doar prin mila Celui care e Stăpânu-acestei lumi,Piran, nerecunoscându-l pe Rostam, îl întrebă:„De pe unde vii? Răspunde-mi! … Citește mai mult

Adam Mickiewicz – Pan Tadeusz Fragmente III

Iar Ghervazi-nainte cu câțiva pași de eiȘi, fără nici o armă, Robac; și-atunci, tustreiAu tras ca la comandă-ntr-o clipă din sâneață.Cum iepurele sare ogarilor în față,Așa sări și ursul; iar capul prăvălindu-l,Pe cele patru labe, morișcă învârtindu-l,Din trupu-I plin de sânge, răcni grozav de tareȘi Contelui căzându-i de-a dura la picioare,Îl azvârle în țărână. Și … Citește mai mult

Autor Anonim – Marșul Dacilor

Cu dacii în luptă atunci când dușmaniiVeneau să se bată în munțiCădeau sub securea a celor careAici dăinuiau de demult Refren: De daci le-au găsitVenetici au pornitDintr-o lume a lor de departeDe când au aflatDe un neam minunatStăpâni milenari în cetate Loviți au căzutSub ai Daciei numeChemați, izgoniți din cetateCu ei ne-am luptatSângele ne-am vărsatMai … Citește mai mult

Alexandru Vlahuţă – Valuri

Visând împăratul să rupă hotarele ce-l îngrădeau,Şi marea-i putere s-o-ntindă pe-ntregul pământ şi pe mări,Tărie de vifor pusese în sufletul oştilor lui,Ca nici un vrăjmaş să mai poată cu armele-a-i sta împotrivă;Iar ochii de fiară flămândă rotindu-şi-i peste cuprinsuri,Vedea cum noroadele toate în cale-i se pleacă-ngrozite,Vedea cum cetăţi întărite, palate de piatră şi domuri,Cu vâlva … Citește mai mult