Emptiness – Versuri.pro

Alejandra Pizarnik - Petrecere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu am desfășurat soarta-mi de orfan
pe masă, ca pe o hartă.
Am trasat itinerarul
prin locurile mele din vânt.
Cei care vor veni nu mă vor găsi.
Cei care speră nu există.
Și eu am băut licori furioase
pentru a transmuta chipuri
într-un înger, în pahare goale.

Vasko Popa - După Jocuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În fine, două mâini
cuprind pântecul,
ca să nu crape de râs.
Dar nu-l mai găsesc.
Una din mâini se ridică
neliniștită,
ca să șteargă sudoarea frunții.
Dar fruntea nu mai există.
Cealaltă mână aleargă
spre inimă, ca nu cumva
să sară din piept,
dar nu mai găsește decât un gol.
Mâinile recad amândouă,
recad leneșe, pe genunchi,
dar nu mai găsesc genunchii.
Acum, într-o palmă plouă.
Din cealaltă crește iarbă.
Ce să-ți mai spun.

Ingeborg Bachmann - Enigma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nimic nu va mai veni.
Primăvară nu va mai fi.
Calendare de mii de ani o prevestesc tuturor.
Dar nici vară și nici ce sună atât de frumos
precum „văratic” –
nu va mai veni nimic.
Să nu plângi,
spune o muzică.
În rest
nimeni
nu spune
nimic.

Ion Caraion - Sfâșierea, Pustiul, Înstrăinarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sfâșierea, pustiul, înstrăinarea
redevenind – sus –
dans
după ce însemnaseră haos.
Cer închegat.
Rânduire. Și?
Mă zgâria o frunză
(nu știu)
sau poate stihii
se prelingeau
în stânci.
Încolo, piatra.
Mai moțăie luna
de noaptea trecută
Mi se pare neadevărat ținutul
Se mai roagă ierbi
Sau crucile potecilor.
Orbitoare vârtejuri închipuite ciulini
De fapt, nisipul
De fapt: gol.
Vântul va fi sec
și fântâna ca puroiul
de sub o plagă. Lipsește
exact nasturele sensurilor.
Trecut eliminat

Ion Caraion - Cerneala și Singurătatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cerneală și singurătate.
Alb și negru. Măcar
atâta rămână.
Măcar timpul plecat.
Cerul rupt pe fântână.
Câmpul nearat.
Ziua sfâșiată-n cetate.
Măcar negru-i curat.
Casele, niște litere, se văd poate
așa de albe, din pricină că-n jur
(pe nici o lumină nu jur,
pe nici un nenufăr)
e-ntuneric..
Doar pe negru, albul e clar.
Doar pe var
egrul se vede senin.
Singurătate și venin.
Lume de-apoi.
Marele Urât. Prinți, copoi
se-nhață unii pe alții de gât.
Marea Paloare.
Măcar timpul plecat
n-or să mi-l mai ia înapoi.
Măcar atâta rămână.
Pe geam, pe pat:
gheare.
Fântâni fără mână.

Rainer Maria Rilke - Blazonul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Scutul-i ca oglinda care-absoarbe
totu-n ea, tăcut; deschis cândva,
înecând apoi răsfrângeri oarbe
de finite locuind deja.
Depărtări de stirpe, de prisos
să nu mai nege, și de-obiecte,
de realități crescând directe
(totul însă-ntors pe dos),
și mărturisindu-le-n risipă.
Căptușit cu faimă și-ntuneric,
se-odihnește coifu-apoi, prea mic,
nici cât giuvaierul din aripă,
pe când, parcă-n plâns, bogat și-isteric
cade învelișu-i din nimic.

Geo Bogza - Nu Credeam Să-nvăț…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.
Fără brațele tale, brațul oricui e pentru mine lat de spânzurătoare.
Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morții.
Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decât întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.
Ce grea e moartea într-un univers care el însuși moare.
Fără numele tău, numele meu numește neantul,
Vânăt urcă din adânc valul mării, urlându-și disperarea.
Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.

George Bacovia - Sic Transit…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sic transit…

I.
Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc
Mulțime de ani,
Și zgomotul zilei,
Și tăcerea nopții…
Unde toate sunt știute…
Acolo, spun călătorii,
Că numai rafale de foc
Se denunță
Lugubru, metalic,
Din minut în minut.
Acolo, unde nu-i nimeni,
Și nu mai trebuie
Nici un cuvânt.

II.
Și iată, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Ca de atâtea ori.
Povești…
De muncă,
Lene,
Banchetul din umbră,
Sau timp de fericire.
Și, iată, ne-a surprins seara,
Peste zi nefiind nimic.

Omar Khayyam - Nu Poți Aprinde Marea, Nici Omul Să-l Convingi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu poți aprinde marea, nici omul să-l convingi / Că fericirea multă adeseori înșală. / ... →

Sorin Cerin - Neoane Stridente de Cuvinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am fost clădiți,
ca să ne astâmpărăm setea,
de noi înșine,
cu Roua Viselor,
prin gările pustii ale Absurdului,
unde se pare că nu vine niciodată,
trenul Luminii Divine,
pe care o așteptăm,
la peronul propriului nostru Destin,
desculț și tremurând de frig,
în mocirla acestei Existențe,
a Deșertăciunii,
pentru care am devenit,
simple Statui Vivante,
așezate prin vitrinele,
pline cu neoane stridente de Cuvinte,
acoperite de strigătele surde,
ale Durerii.