ecou – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Ecoul Gândurilor Vii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri-clipe, ani și gânduri își vorbesc.
Ce își spun? – o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.
Lacul.. tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară – rar se-ntâmplă și în zori –
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.
Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.
Daniel Vișan-Dimitriu
(23 aug. 2017, Vol. “Călător prin gânduri”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Ecoul Ultimului Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă retrăsesem într-un colț de lume
Ca într-un început de nouă viață,
Când îl aud, devreme-n dimineață,
Prin pomii înfloriți, cântat, un nume.
Privesc atent la pasărea ce zboară,
Dar nu e ea cea care-mi cântă mie,
În trilul ei e-o altă armonie.
Nu, nu e numele ce mă-nfioară!
Se-ascunde-o adiere printre ramuri
Și-o urmăresc petală cu petală
Cum se alintă, caldă și domoală,
Dar nu se-nalță numele-n balsamuri.
Un flutur alb se-ndeamnă către-o floare
Și-l urmăresc în zboru-i singuratic
Prin aerul curat, primăvăratic,
Plutind ușor, în irizări de Soare.
De printre flori și ramuri de cais,
O voce m-a oprit din căutare
Șoptind un nume și, spre-a mea mirare:
„Eu sunt ecoul ultimului vis”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(16 apr. 2018, Vol. “Eterna căutare”)

Dan Deşliu - Ecou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Purtai o rochie verde în seara de-atunci,
Cu luciu stins, ca fața fântânilor adânci.
Își revărsase luna lumina ei de ceară,
Pe umerii tăi, negri rămași de peste vară.
Pe fruntea care, parcă de toate se uimea,
Pe gura – prea aproape o clipă de a mea.
Pădurea, mi se pare, avea o melodie,
Străină pentru mine, necunoscută ție.
Când surâdeai, surâsul era de amintiri.
Aveai mișcări domoale și degete subțiri.
Și-aveam să-ți pun o mie de mii de întrebări,
Cum, poate, numai veșnic neliniștitei mări.
Acele vorbe, toate, rămas-au de prisos,
Ca frunza ce-o așterne octombrie pe jos.
Se auzea cum vine agale către noi,
Tăcerea – ca o vulpe prin galbenele foi.
Tăceam. Tăceai. Și luna bătea prin ramuri lungi,
Pe umerii tăi negri, în seara de atunci.

Dj Layla feat Malina Tanase - Ecou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Simt cum ne pierdem în ploi, în ploi, în ploi.
Ștergem iubirea din noi, din noi, din noi.
Tu și eu, inimi ce bat împreună mereu.
Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecou
Ce mă cheamă din nou.
Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecou
Este numele tău.
Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecou
Ce mă cheamă din nou.
Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecou
Este numele tău.
Ecou, ecou, ecou, oooh.
Umbre pierdute în zori, în zori, în zori.
Atingeri ce îmi dau fiori, fiori, fiori.
Tu și eu, inimi ce bat împreună mereu.
Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecou
Ce mă cheamă din nou.
Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecou
Este numele tău.
Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecou
Ce mă cheamă din nou.
Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecou
Este numele tău.
Ecou, ecou, ecou, oooh

Lucian Blaga - Ecourile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Târziu. Pe boltă, trei pătrari de lună:
E ca o floare mare, galben-dezvălită
Pe care vântul a despoiat-o de o petală.
Eu trec prin singuratica cetate
Și-aud răsunetele pașilor mei rari,
Sinistre cum se suie – ca niște lunatici –
Pe acoperișe și pe vârfuri de biserici.
Aud răsunetele pașilor mei rari,
Cum își lovesc de ziduri fruntea
Și cum răsun-apoi din nou:
Mai slab, mai slab, mai slab,
Pic, pic,
Întocmai ca și cum printre zidiri în întuneric
S-ar scurge sângele ecourilor moarte,
Cari și-au zdrobit de pietre trupul.

Nichita Stănescu - Ecou de Văi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ecou de văi răsună-n tine, surdă,
bisericii cu turnul răsucit…
Închid pereții umeziți din schit
descătușate plesnituri de durdă.
Zadarnic orologiul împarte
cădelnița înclătinată-n loc…
…Ți-a fost luat în gene noaptea foc
dar clipa e-n mări… departe…

Marcel Breslaşu - Valori în Marș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce-i „clasic” azi – a fost cândva „romantic”.
Doar ce-a fost „strigat” a rămas „ecou”.
Ce-i azi „modern” – va fi odată „antic”.
Dacă ajunge „vechi”, nici n-a fost „nou”

Chriss (Justus) - Doar O Poveste Tristă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E fix ce simți când simți c-ai lumea dată peste cap,
Ce-a fost ieri la început, azi s-a și terminat.
Discuții lungi, atât de lungi, anunță ploaia,
Noi nu întoarcem, rupem foaia și d-aia.
Când schimbăm cuvinte, nu schimbăm nimic,
Dacă ce-avem în minte cu ce-avem în piept nu face click.
Dacă fugim după adevăr când adevărul nu există,
Trăim doar o poveste tristă…
Nu-ți pot fi încă, ascultă.
Motiv de luptă, nu încă!
Vocea ta tot aruncă,
Cuvinte care m-alungă!
Chiar dacă pașii tăi acum nu mă mai pot urmări,
Încă am inima ruptă,
De ochii tăi în care eu nu pot fi încă,
Motivul tău de-a trăi!
Și când niciunul nu mai poate
Ce căutăm în altă parte, când noi
Trăim ca să fugim departe
Unde căutăm doar drumul înapoi!
Aruncăm cu vorbe, declarăm război,
Armele-s cuvinte care strică pacea dintre noi
Dar tu n-o spui și eu n-o spun și până când s-o tot pasăm?
Până când ne tot schimbăm să devenim la fel din nou?
E un ecou de care vreau să scap,
Să-l scot din cap!
Dacă aș putea să dau restart
La tot și toți ce ne despart!
Dacă aș putea să fac din ploi doar soare
N-ar fi doar vorbe goale.
Dar până atunci e cale lungă…
Nu-ți pot fi încă, ascultă.
Motiv de luptă, nu încă!
Vocea ta tot aruncă,
Cuvinte care m-alungă!
Chiar dacă pașii tăi acum nu mă mai pot urmări,
Încă am inima ruptă,
De ochii tăi în care eu nu pot fi încă,
Motivul tău de-a trăi! x3

Corneliu Şerban - Să Nu Mai Fii, Când Ești Chemat Să Fii?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O inimă în urma ta s-o-nchizi,
cum părăsești o casă ori o gară?
Să calci pe sentimente ce durară,
cu-ncrâncenarea de-a strivi omizi?
Cum uiți un drum știut sau o-ncăpere,
la vatra care-a fost să nu revii?
Să nu mai fii, când ești chemat să fii?
Să nu răspunzi, ecoul când te cere?

Coma - Un Loc Să Ajung

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am avut lumea-n sărut în cel mai dulce și mai scurt
De-acum am să mă tot duc am avut timp să nu uit
Oricât de străin.. să devin
Voi avea.. partea mea de destin, dur sau senin.
Ca ecou.. bănuit de-nălțimi
Ca ecou.. neaflat de lumini.. ca ecou.
Nu știu ce-anume mă uită-n trecut..
Nu știu ce mă încurcă mai mult:
De ce e crezul pe care ți-l pierzi
Sau cuvinte ce nu le mai crezi.
Simt acum sau simt ce-am simțit?
Ce mă tulbură nu văd să prind.
Ce-a mai fost în acea zi demult?
Sau a fost destul.
C-am avut lumea-n sărut în cel mai dulce și mai scurt
Ca să-ncep să mă tot duc să nu stric ce am avut
Și oricât de laș.. am să fiu.. am să am unde să mă știu
Sincer și viu.. plin și pustiu.. nou și târziu.
Ca ecou.. bănuit de-nălțimi, ca ecou.. neaflat de lumini
Ca ecou.. dus pe aripi de vis, ca ecou.. strâns la piept
Și neatins, ca ecou…
De-ar fi să mă rup în azi și trecut
Și să-mi fie dat un loc să ajung
Am să mă duc de-ar fi să ajung
Doar suflet de azi și (doar) suflet (de) trecut
(Dar) să știu că apuc să știu ce-am avut
În mai mult decât un simplu minut
Am să mă duc am să mă urc
Am să m-afund am să mă duc
(Și) tot am s-ajung (într-un) fals început
Să simt mâna de azi lângă cea de trecut
Am să mă duc (chiar) de-ar fi să n-ajung
Am să mă duc am să mă duc.
Să fiu iar un azi în trecut să am iar lumea-n sărut… (x2)