Am avut lumea-n sărut în cel mai dulce și mai scurt
De-acum am să mă tot duc am avut timp să nu uit
Oricât de străin.. să devin
Voi avea.. partea mea de destin, dur sau senin.
Ca ecou.. bănuit de-nălțimi
Ca ecou.. neaflat de lumini.. ca ecou.
Nu știu ce-anume mă uită-n trecut..
Nu știu ce mă încurcă mai mult:
De ce e crezul pe care ți-l pierzi
Sau cuvinte ce nu le mai crezi.
Simt acum sau simt ce-am simțit?
Ce mă tulbură nu văd să prind.
Ce-a mai fost în acea zi demult?
Sau a fost destul.
C-am avut lumea-n sărut în cel mai dulce și mai scurt
Ca să-ncep să mă tot duc să nu stric ce am avut
Și oricât de laș.. am să fiu.. am să am unde să mă știu
Sincer și viu.. plin și pustiu.. nou și târziu.
Ca ecou.. bănuit de-nălțimi, ca ecou.. neaflat de lumini
Ca ecou.. dus pe aripi de vis, ca ecou.. strâns la piept
Și neatins, ca ecou…
De-ar fi să mă rup în azi și trecut
Și să-mi fie dat un loc să ajung
Am să mă duc de-ar fi să ajung
Doar suflet de azi și (doar) suflet (de) trecut
(Dar) să știu că apuc să știu ce-am avut
În mai mult decât un simplu minut
Am să mă duc am să mă urc
Am să m-afund am să mă duc
(Și) tot am s-ajung (într-un) fals început
Să simt mâna de azi lângă cea de trecut
Am să mă duc (chiar) de-ar fi să n-ajung
Am să mă duc am să mă duc.
Să fiu iar un azi în trecut să am iar lumea-n sărut… (x2)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a impactului trecutului asupra prezentului. Caută un loc de refugiu sau înțelegere, oscilând între dorința de a schimba trecutul și acceptarea destinului.