dorinta de moarte – Versuri.pro

Marius Curita - Și Să Bați la Poartă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O clipă banală nu a existat
Decât atunci când Iubirea,
S-a afișat ca un Înger demonic
Și nu îmi pot aduce aminte.
Decât acele lucruri urâte
Care niciodată
Nu doresc a mi le aminti
Dar care îmi frânge sufletul,
Plăpând și trist,
Trăind în tristețea
Care îmi înconjoară
Mintea, gândul și sufletul.
Ca și cum fericirea
Îmi oferă doar bucurii
Care trec, de la o zi la alta
Cum trece un nor deasupra pământului.
Privind din depărtare
O fericire, care cu toții ne-o dorim
Și sunt puțini aceia care,
O și pot simți, într-o viață.
Și vei ajunge să îți dorești moartea,
Bătând la poartă, sperând
În transformarea vieții,
Într-o frumoasă amintire.

Hau Denis Alexandru - 00. 00

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Of, cum tu, moarte prea dorită,
te-agăți de viața mea neînsemnată,
îmi torni din Chronos ce-a rămas o clipă
și nu mai pot trăi nici fiind în viață.
Uneori parcă ai fi o Afrodită
și sunt gelos pe frumusețea ta absurdă,
aș vrea să mă ucizi precum pe stele
și să m-arunci departe, o secundă.
Aruncă-mă, departe, nu știu unde…
fă numai să n-ajung la gândurile mele,
îmi sunt generatorul propriei suferințe
și-s dezbrăcat de propriul trup, de propria piele.
Îmi bat în vene cuie împăiate
și-apoi aștept să văd cum sângerează,
în orice bine eu văd lucruri rele
și încă-mi bate-n suflet propria-mi cruntă iarnă.
Sunt chinuit de demoni și în vise,
vorbesc serios cu marea și cu noaptea,
vorbesc cu toți dar nu vorbesc cu tine
și-n vise-mi regăsesc realitatea.
M-arunc din mâna zeului celui mai mare,
vreau numai să mă lași să cad în haos,
ordinea de-aici pe mine mă neliniștește
și-n dezordinea ce n-ai făcut-o vreau repaos.
Îmi vreau repaosul de după moarte,
mi-e stinsă anima și-ți cer decât odată,
aruncă-mă dincolo de zi și noapte
și moartea ce o voi trăi sper să despartă
emoția ce tot simt că mă distruge,
zâmbesc letargic, ce îți pasă ție?.
aruncă-mă departe, nu știu unde
să calc pe străzile ce nu le pot atinge

The Pretty Reckless - Make Me Wanna Die (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

You make me wanna die – Ma faci să-mi doresc să mor.
Ia-mă, sunt în viață
Niciodată n-am fost o fată cu o minte rea
Dar totul arată mai bine când se lasă seara
Am avut orice, oportunități pentru eternitate
Și-i puteam aparține nopții.
Ochii, ochii tăi
Pot vedea în ochii tăi..

Refren: Ma faci să-mi doresc să mor
Niciodată n-o să fiu îndeajuns de bună
Ma faci să-mi doresc să mor
Și tot ce iubești
O să ardă în lumină
Și de fiecare dată când mă uit în ochii tăi
Ma faci să-mi doresc să mor.

Gustă-mă, bea-mi sufletul
Arată-mi lucruri pe care n-ar trebui să le știu
Când e luna plină pe cer.
Am avut totul, oportunități pentru eternitate
Și-i puteam aparține nopții.
Ochii, ochii tăi
Pot vedea în ochii tăi..

Aș muri pentru tine, dragostea mea, dragostea mea
Aș minți pentru tine, dragostea mea, dragostea mea
(Ma faci să-mi doresc să mor)
Aș fura pentru tine, dragostea mea, dragostea mea,
(Ma faci să-mi doresc să mor)
Aș muri pentru tine, dragostea mea, dragostea mea,
Iubirea mea va arde în lumină
Și de fiecare dată când mă uit în ochii tăi
(Ard în lumină)
Mă uit în ochii tăi
(Ard în lumină)
Mă uit în ochii tăi.
Ma faci să-mi doresc să mor.

Heinrich Heine - Ce Tristă-Mi E Inima

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce tristă mi-e inima, tristă!
E-n mai și e cald și-i lumină.
În deal, lângă teiul de strajă,
Stau dus pe reduta-n ruină.
Alunecă gârla-ntre sălcii;
În luntre-un copil de pescar
Tot plescăie undița-n apă
Și fluieră micul ștrengar.
În mii de culori mi s-arată
Podoabele mândrei naturi:
Grădine, și chioșcuri, și oameni,
Și vite, și lunci, și păduri.
Jos, fete albesc și bat rufe;
Lin zbârnâie din depărtare
Subt scocul înalt, roata morii
Și prăfuie mărgăritare..
Pe lângă gheretă se plimbă,
În turnul castelului sur,
Străjeru-n tunica lui roșe;
El face la stânga-mprejur.
Cu flinta la soare se joacă
Și-i fulgeră-n mâini acea flintă;
Salută, o pune la umăr..
Aș vrea să mă ieie la țintă!

Loredana Ciobotaru [Lori] - Sărutul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu te iubesc așa cum scrie-n cărți
Sau ca-n telenovele, cu flori și inimioare
Și ciocolată multă.
Dar îmi doresc, de-ai știi cât îmi doresc
Să mor cât mai curând
De-o doză mult prea mare
Fierbinți în zona dragostei
La distanță de-un sărut.
Sărutul e o doză de m****ă
Noi ne-o prescriem singuri
De șapte ori pe săptămână.
Sărutul e veninul buzelor
Și atât de mult aș vrea
Să mă omor, să mă omor
Cu o supradoză.
Știu că nu ești prințul din povești
Și sper să înțelegi că nu ești rupt din soare
Dar îți dorești, eu știu că îți dorești.
Să mori cât mai curând
De-o doză mult prea mare
Fierbinți în zona dragostei
La distanță de-un sărut.
Sărutul e o doză de m****ă
Noi ne-o prescriem singuri
De șapte ori pe săptămână.
Sărutul e veninul buzelor
Și atât de mult aș vrea
Să mă omor, să mă omor
Cu o supradoză.
Ce simțim și-nțelegem din priviri
Vom păstra despre noi în amintiri.
Sărutul e o doză de m****ă
Noi ne-o prescriem singuri
De șapte ori pe săptămână.
Sărutul e veninul buzelor
Și atât de mult aș vrea
Să mă omor, să mă omor
Cu o supradoză

Irina Loghin - Ce N-Aș Da Să Mor Diseară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce n-aș da să mor diseară,
La trei zile să vin iară
Să văd cine mă iubește
Și cine mă dușmănește,
Cine de rău mă vorbește,
Dușmanii, arză-i-ar focul,
De nu-i mai cuprinde locul,
Tot ei mi-au mâncat norocul.
Arz-o focul, soarta mea,
N-am avut parte de ea,
Supărare, supărare,
Ești ca haina din spinare,
Ești ca haina din spinare,
Dar de haină mă dezbrac
De supărări nu mai scap,
Nu știu, Doamne, ce să fac.
Miezul nopții când sosește
Numai plângând mă găsește,
Dumnezeule ești mare
În genunchi îmi cer iertare,
În genunchi Îți cer iertare,
Să-mi dai zile să trăiesc
Copilașii să mi-i cresc
Că doar pentru ei trăiesc!

Tatiana Stepa - Dă, Doamne, Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Împarte, Doamne, cu mine durerea
Din lacrima care te strigă
Și dă-mi alinarea și dă-mi mângâierea
Împarte cu mine durerea.

Împarte, Doamne, cu mine tăcerea
Ce noaptea se lasă pe ploape
Când somnul sau moartea sunt tot mai aproape
Împarte cu mine tăcerea.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine.

Împarte, Doamne, cu mine trădarea
Cu care mă acoperiră
Șterge-mi din lacrimă chinul și sarea
Împarte cu mine trădarea.

Împarte, Doamne, cu mine minciuna
Zvârlită pe singurătate
Și liniște pune acum peste toate
Împarte cu mine minciuna.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine.

Împarte, Doamne, cu mine iubirea
Risipa ursită risipei
Și lasă uitarea la marginea clipei
Împarte cu mine iubirea.

Împarte, Doamne, cu mine tristețea
De-ai pune pe umeri povara
Durerii tăcere, minciunii trădării
Împarte cu mine tristețea.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine

Anne Sexton - Dorind Să Moară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Din moment ce întrebi, majoritatea zilelor nu-mi amintesc.
Mă plimb în îmbrăcămintea mea, nemarcată de călătoria aceea.
Atunci se revine pofta aproape nenumită.
Nici atunci nu am nimic împotriva vieții.
Știu bine lamele de iarbă pe care le menționezi,
mobilierul pe care l-ai așezat sub soare.
Dar sinuciderile au un limbaj special.
Ca și tâmplarii vor să știe ce instrumente.
Nu se întreabă niciodată de ce se construiește.
De două ori m-am declarat atât de simplu,
au posedat inamicul, l-au mâncat pe inamic,
și-au luat meseria, magia lui.
În acest fel, greoi și grijuliu,
mai cald decât uleiul sau apa,
M-am odihnit, coborând la orificiul gurii.
Nu m-am gândit la corpul meu în momentul acului.
Până și corneea și urina rămasă au dispărut.
Sinuciderile au trădat deja corpul.
Tot născuți, nu mor întotdeauna,
dar uluite, nu pot uita un medicament atât de dulce
încât chiar și copiii ar privi și zâmbesc.
Pentru a trage toată viața sub limba ta! –
asta, de la sine, devine o pasiune.
Moartea este un os trist; înfrânt, ai spune,.
și totuși mă așteaptă, an de an,
să dezlegi atât de delicat o rană veche,
să-mi golească respirația din închisoarea ei rea.
Echilibrat acolo, sinuciderile se întâlnesc uneori,
furind la fructe, o lună pompată,
lăsând pâinea pe care o confundau pentru un sărut,.
lăsând pagina cărții deschisă nepăsător,
ceva nespus, telefonul de pe cârlig
și dragostea, oricare ar fi fost, o infecție.

Anne Sexton - Dorindu-Mi Să Mor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Deoarece mă întrebi, cele mai multe zile mi-au dispărut din memorie.
Merg în hainele mele, nemarcată de realitatea plimbării.
Apoi, acea de nerostit dorință carnală se întoarce.
Chiar și astfel, nu am ceva împotriva vieții.
Știu bine săbiile ierbii despre care faci vorbire,
textura pe care ai plasat-o sub soare.
Dar sinucigașii au un limbaj propriu,
asemeni tâmplarilor, ei vor să știe ce unelte vor folosi.
Ei nu întreabă niciodată de ce construiești.
Atât de simplu am recunoscut de două ori,
am posedat inamicul, am mâncat inamicul,
i-am confiscat arta, magia lui.
În acest mod, densă și gânditoare,
mai caldă decât uleiul sau apa,
mi-am tras sufletul, salivând cu gura deschisă.
Nu mă gândesc în mod deosebit la trupul meu.
Chiar corneea dilatată și excesul de urină sunt uitate.
Sinucigașii au trădat deja corpul.
Încă născându-se, ei nu mor întotdeauna,
dar intrați într-o stranie confuzie, nu pot uita un drog atât de dulce,
pe care până și copii l-ar privi zâmbind.
Să-ți împingi întrega viață sub limbă! –
asta, chiar și numai de dragul artei, devine obsesie.
Moartea este un os amar; zgâriat, vei zice,.
și totuși ea mă așteaptă, an după an,
pentru a vindeca cu delicatețe o rană veche,
pentru a îmi elibera respirația din închisoarea ei sordidă.
Balansând încă în fragil echilibru, sinucigașii uneori se întâlnesc,
năpustindu-se la fructele unei luni balonate,
părăsind pâinea de dragul unui sărut,.
părăsind nepăsători paginile cărții deschise la întâmplare,
ceva nespus, receptorul telefonului spânzurat în aer –
și dragostea sau ceea ce va fi fost ea, o infecție.