O clipă banală nu a existat
Decât atunci când Iubirea,
S-a afișat ca un Înger demonic
Și nu îmi pot aduce aminte.
Decât acele lucruri urâte
Care niciodată
Nu doresc a mi le aminti
Dar care îmi frânge sufletul,
Plăpând și trist,
Trăind în tristețea
Care îmi înconjoară
Mintea, gândul și sufletul.
Ca și cum fericirea
Îmi oferă doar bucurii
Care trec, de la o zi la alta
Cum trece un nor deasupra pământului.
Privind din depărtare
O fericire, care cu toții ne-o dorim
Și sunt puțini aceia care,
O și pot simți, într-o viață.
Și vei ajunge să îți dorești moartea,
Bătând la poartă, sperând
În transformarea vieții,
Într-o frumoasă amintire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de tristețe și deziluzie față de viață. Naratorul tânjește după o fericire pe care nu o poate atinge și ajunge să își dorească moartea ca o evadare din suferință.