Distanțare – Versuri.pro

Mar Verde - Nu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îți simt privirea căutând-o pe-a mea
Dar ochii mei sunt pironiți în podea
Că nu vreau, nu vreau să te văd.
Îți simt cuvintele cum îmi ating
Doar palmele și apoi se sting
Că nu vreau, nu vreau să te aud.
Și poate e mai bine, e mai bine așa
Și poate e mai bine, e mai bine așa.
Îți simt căldura buzelor tale moi
Dar strâng din dinți și mă dau înapoi
Că nu vreau, nu vreau să te gust.
Într-un târziu mă ridic și plec
Cred că m-ntrebi dacă o să mai trec
Dar nu vreau, nu mai vreau să te simt
Dar nu vreau, nu mai vreau, nu mai vreau să te simt.
Și poate e mai bine, e mai bine așa
Și poate e mai bine, e mai bine așa.
Și poate e mai bine, e mai bine așa
Și poate e mai bine, e mai bine așa

Costel Zăgan - Apocalipsa de Mână

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragă 01 01 01 totul e 01
ceea ce-ți doresc și ție 00
dacă totuși 01 01 00 atunci
o lăsăm 111 000 unii vor
mai fi 1+1 însă tot 0+0
are sorți de izbândă dar
trebuie să fie și 0+1
alții 1+1+1 doar imposibil
Cei de 1 cât și cei de 0
vor păstra distanța vitală.
Altfel
000 fără botniță
procedură standard.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

The Dada feat Alexandra Ungureanu - Ne Iubim

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stăm unul lângă altul
Dar unul fără altul
Rătăciți pe alt drum
Doi anonimi ce-mpart doar patul.
Eu pe tabletă și tu pe TV
Așteptăm să treacă timpul repede
Și-am ajuns să ne mințim
Chiar și atunci când ne privim.
Și seara iar ne prinde
În lipsa de cuvinte
Ne punem spate-n spate
Ca doi străini și poate-s.
Prea multe vorbe care dor
Chiar dacă sunt banale
Ce-ar fi să ne-amintim
Că ne iubim.
Prea multe certuri, scuze
Prea mult venin pe buze
Ce-ar fi să ne-amintim
Că ne iubim.
La început, doi visători
Învingători, doi călători
Acum zburăm doar printre nori
Nepăsători ca doi actori.
Tu pe tabletă, eu pe TV
Așteptând să treacă timpul repede
Baby, repede.
Și seara iar ne prinde
În lipsa de cuvinte
Ne punem spate-n spate
Ca doi străini și poate-s.
Prea multe vorbe care dor
Chiar dacă sunt banale
Ce-ar fi să ne-amintim
Că ne iubim.
Prea multe certuri, scuze
Prea mult venin pe buze
Ce-ar fi să ne-amintim
Că ne iubim.
Atâtea lacrimi ce au curs
Au stins scânteia
Iar tu ți-ai încuiat inima
Și-ai aruncat cheia.
Prea multe vorbe care dor
Chiar dacă sunt banale
Ce-ar fi să ne-amintim
Că ne iubim.
Prea multe certuri, scuze
Prea mult venin pe buze
Ce-ar fi să ne-amintim
Că ne iubim

Holograf - Înger De-Aș Fi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I:
Stai departe de mine
Stai departe de vrei să mă ai
Nu te apropia prea mult de lumea mea
Nu-ți face viața grea
Nu veni lângă mine
Nu veni dacă vrei să iubești
Nu te mai gândi
Mai bine ai fugi decât să te-amăgești.

Refren:
Înger de-aș fi tot nu m-ai prinde de aripi
Din brațe ți-aș fugi
Dragostea mea tot nu ar fi pe de-a-ntregul
Chiar de s-ar putea.

II:
Iar încredere în mine să nu ai nici un pic de acum
Nu mă asculta când spun că ești a mea
Îți face viața grea.

Refren:..

III:
Dacă vrei să zbori cu mine printre nori
Te voi lua ușor
Împotriva mea, te rog nu mai lupta
Renunță acum și fii a mea.

Refren:.

Rihanna - California King Bed

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Piept la piept,
Nas în nas,
Palmă pe palmă,
Mereu am fost atât de aproape.
Mână-n mână,
Deget la deget,
Buze care-mi păreau a fi interiorul unui trandafir.
Deci cum se face de-atunci când îmi întind degetul,
Se simte mai mult decât distanța între noi
În acest pat regal al Californiei
Suntem despărțiți de 10’000 de mile.
Mi-am pus dorințe-n stilul Californian acestor stele,
Pentru ca inima ta să fie pe mine,
Regele meu Californian.
Ochii în ochi,
Obraz pe obraz,
Unul lângă celălalt,
Dormeai lângă mine,
Braț la braț,
De amurg până-n zori,
Cu perdelele trase
Și o mică ultima noapte pe aceste cearceafuri.
Deci cum se face de-atunci când îmi întind degetul,
Se simte mai mult decât distanța între noi
În acest pat regal al Californiei
Suntem despărțiți de 10’000 de mile,
Mi-am pus dorințe-n stilul Californian acestor stele,
Pentru ca inima ta să fie pe mine,
Regele meu Californian.
Atunci când credeam că voi renunța la noi,
Te-ai întors și mi-ai dat o ultima atingere
Asta a făcut totul să se simtă mai bine și chiar atunci ochii mi s-au înmuiat
Atât de derutată,
Vroiam să te întreb dacă mă iubești,
Însă nu vroiam să par slabă.
Poate că am visat Californiesc.
În acest pat regal al Californiei
Și suntem despărțiți de 10’000 de mile,
Mi-am pus dorințe-n stilul Californian acestor stele,
Pentru ca inima ta să fie pe mine,
Regele meu Californian,
Regele meu Californian.
În acest pat regal al Californiei
Suntem despărțiți de 10’000 de mile,
Mi-am pus dorințe-n stilul Californian acestor stele,
Pentru ca inima ta să fie pe mine,
Regele meu Californian.

Eugenio Montale - Scrisoare Către Malvolio

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-a fost vorba niciodată de o fugă a mea, Malvolio,
și nici măcar de un flaier al meu cu care să simt pericolul
de la o mie de mile. Asta e o virtute
pe care tu o ai și nu te invidiez fie și pentru
că n-aș putea să mă folosesc de ea.
Nu,
n-a fost vorba niciodată de o fugă
ci doar de o respectabilă
luare de distanțe.
N-a fost poate greu la început,
când despărțirile erau nete,
oroarea de o parte și decența,
oh, doar o decență infinitezimală
de cealaltă parte. Nu, n-a fost greu,
era de ajuns să rotunjim colțurile, să decolorăm,
să ne facem invizibili,
sau poate să fim. Dar după aceea.
Dar după ce staulele s-au golit
cinstea și indecența strânse într-un singur pact
au fondat oximora permanentă
și n-a mai fost vorba
de fugă și ascunzișuri. Era ora
monstruozității conceptuale
și strâmbul era drept, iar peste toate celelalte
derâdere și tăcere.
A fost ora ta și nu s-a sfârșit.
Cu câtă agerime amestecai
materialism istoric și pauperism evanghelic,
p*********e și mântuire, greață pentru mirosul
de trufe, banii care-ți veneau.
Nu, nu greșești Malvolio, știința inimii
nu s-a născut încă, fiecare o inventează cum vrea.
Dar lasă fugile acum când de-abia de se poate
căuta speranța în negativul ei.
Lasă ca fuga mea nemișcată să poată spune
haide cuiva, sau mie însumi că partida e deschisă,
că partida e închisă pentru cel ce refuză
distanțele și se grăbește, așa cum faci tu, Malvolio,
fiindcă știi că mâine va fi cu neputință chiar și
pentru viclenia ta.

Friedrich Nietzsche - Morala Stelelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Predestinată unui drum feeric,
ce-ți pasă ție, stea, de întuneric?
Prin timpu-acesta lunecă senină,
de-a lui mizerie desparte-te, străină!
Lucind pentru un țărm îndepărtat,
a avea milă ți-este și păcat.
Doar o poruncă știi: să fii curat!

Friedrich Nietzsche - Morala Stelei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sortită unui drum, o, stea,
Ce te privește bezna grea?
Prin vremea asta treci senină!
Nevoia ei să-ți stea străină!
Tu ții de lumea-ndepărtată:
Păcat e mila ce-ți arată!
Doar o poruncă: fii curată!

Francesco Petrarca - Cantul I [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se lamentează că de când Laura și-a dat seama că o iubește a devenit mai distantă.
Nici când e soare, nici când umbra vine
tu vălul nu-l dai jos, o, doamnă,
căci ai aflat dorința ce mă-ndeamnă
și nu mai lasă alte pofte-n mine.
Pe când gândirea mea era păzită,
ce minții îi provoacă răni mortale,
văzut-am fața ta de milă plină;
dar când Amor m-a scos în a ta cale
tu părul blond l-ai învelit grăbită,
iar ochii-ți buni și-au stins a lor lumină.
Ce-am vrut mi-e luat și inima-mi suspină;
un văl îmi stă în față,
că mor, că vremea-i caldă ori îngheață,
căci nu mai văd privirile-ți senine.

Ted Hughes - Cioara și Marea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

A încercat să ignore marea,
Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viața.
A încercat să vorbească mării,
Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în fața unei flăcări.
A încercat să-și apropie marea, să și-o facă simpatică,
Dar aceasta a ignorat-o – așa cum te ignoră un lucru neînsuflețit.
A încercat să urască marea,
Dar s-a simțit ca un răhățel uscat de iepure pe o stâncă bătută de vânt.
A încercat apoi să fie măcar în aceeași lume cu marea,
Dar plămânii nu-i erau îndeajuns de adânci,.
Iar sângele ei zglobiu nu a avea nici o relevanță –
Asemenea unui strop de apă căzut pe o sobă fierbinte.
În cele din urmă,
A întors spatele mării și a părăsit-o.
O ființă crucificată devine imobilă.