Predestinată unui drum feeric,
ce-ți pasă ție, stea, de întuneric?
Prin timpu-acesta lunecă senină,
de-a lui mizerie desparte-te, străină!
Lucind pentru un țărm îndepărtat,
a avea milă ți-este și păcat.
Doar o poruncă știi: să fii curat!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea unei entități superioare, o stea, care este detașată de suferința umană și concentrată pe puritate și îndeplinirea destinului său. Sugerează o perspectivă rece și neîndurătoare, unde mila este considerată un păcat.
