Îți simt privirea căutând-o pe-a mea
Dar ochii mei sunt pironiți în podea
Că nu vreau, nu vreau să te văd.
Îți simt cuvintele cum îmi ating
Doar palmele și apoi se sting
Că nu vreau, nu vreau să te aud.
Și poate e mai bine, e mai bine așa
Și poate e mai bine, e mai bine așa.
Îți simt căldura buzelor tale moi
Dar strâng din dinți și mă dau înapoi
Că nu vreau, nu vreau să te gust.
Într-un târziu mă ridic și plec
Cred că m-ntrebi dacă o să mai trec
Dar nu vreau, nu mai vreau să te simt
Dar nu vreau, nu mai vreau, nu mai vreau să te simt.
Și poate e mai bine, e mai bine așa
Și poate e mai bine, e mai bine așa.
Și poate e mai bine, e mai bine așa
Și poate e mai bine, e mai bine așa
Sensul versurilor
Piesa exprimă refuzul de a se conecta emoțional cu o altă persoană. Protagonistul se distanțează fizic și emoțional, preferând să evite orice apropiere și sentimente copleșitoare, sugerând o teamă de vulnerabilitate sau o experiență anterioară dureroasă.