Salvatore Quasimodo – Iarna Străveche
Mi-e dor de mâinile tale albeîn penumbra luminii:aveau o mireasmă de roze, de crânguri,de moarte. Iarnă străveche.Căutau păsărelele meiulși deodată zăpada cădeaca și cuvintele.Un pic de soare, nimb îngeresc,și-apoi ceață și arboriși noi aerieni în dimineață.