dictatura – Versuri.pro

Simion Giurgeca - Ultima Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

(Sărbătoare păgână)
I
E ultima sărbătoare păgână,
Când zeul hidos mai stă în icoană
Să-şi ceară tributul, aur şi sânge!
E ultima zi,
Când oamenii flămânzi,
Bătrâni, bărbaţi, femei, copii,
Îi strigă numele-n stradă
Şi-i poartă chipul vopsit
Şi pancarte cu mii de lozinci,
Lumea să-l vadă!
E ultima lege, un ultim decret
Înscris cu litere mari în ziare,
Cu roşu chenar, pe zid şi-n vitrine.
E ultimul ceas,
Când tobele bat,
„Zeul” hidos când urcă în pas
Trufaş pe trepte-n tribună;
Dogme şi teze să dea,
Proiect cu planuri plin de minciuni
Ţării să-i spună.
E ultimul vis paranoic, nebun,
Când el în zare-şi mai flutură mâna
Şi vrea să-şi supună umilul popor.
E ultimul semn,
Când poate-nşira
Plin de mândrie sacrul îndemn,
Cu laude trase pe sfoară,
Citind raportul cincinal,
Să-i bată supuşii din palme,
Cinci zile iară!.
II
E ultimul circ şi spectacol acum,
Când „zeul” îşi ţine sceptrul în mână,
Simbolul forţei barbare şi crude.
E ultimul sfat
Satanic ce-l dă
Mulţimii care l-a aplaudat
L-al patrusprezecelea congres
În prima adunare,
Când el s-a propus singur din nou
Să fie ales.
E ultimul chin şi grea suferinţă
Pe care o îndură neamul de robi
Cu trupul scheletic şi ochii de jar.
E ultimul gând
Ce poate-l mai au
Oamenii-n disperare-aşteptând!
„Zeul” să plece, clanul şi toţi..
Să nu mai stea în „altar”
Să scape-n grabă ţara de el
Şi glia de hoţi.
E ultima „sărbătoare păgână”,
Când „zeul” hidos mai stă în icoană
Să-şi ceară tribut aur şi sânge!
E ultimul ton,
E ultimul glas.
(Circulă des în lume un zvon
Că-i „zeul” păzit de stafii
Şi epoca de aur
Acuma începe să moară)
E ultima zi!

Mariana Marin - Instrucție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am aflat pe căi ocolite
că în 1970 s-ar fi născut
cel mai sângeros dictator al lumii.
Dacă lucrurile stau așa,
acum, când el are 12 ani,
eu am vârsta lui Rascolnikov.

Mihai Margineanu - Dictatorii de Opinie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cabotinii și guriștii
Moraliștii, vedetiștii
Catavencii, ziariștii
Sictiriștii și știriștii..
Trăiți în șandramale mari
perdeluindu-vă lipsa de speranță
spălați la cap și extrem de tari
făuritori de ignoranță..
Scuipați pe cruce ca nebunii..
de-l faceți pe Cristos să plângă
Copilăria grea, spun unii, ca niciodată nu se termină.
Cabotinii și guriștii
Moraliștii, vedetiștii
Catavencii, ziariștii
Sictiriștii și știriștii..
Cei care te-agață în funie,
Cei care te vor în linie
Cei bolnavi de tiranie,
Dictatorii de opinie.
Și dacă un om îndrăznește,
să zică altfel sau să facă
E pus de voi cu fața la perete,
și împroșcat de toți din cloacă,
cloaca cu cei mușcați de izmă
Ce n-au avut să îndrăznească,
să iasă și ei de sub cizmă,
care nu-i lasă să iubească..
Cabotinii și guriștii
Moraliștii, vedetiștii
Catavencii, ziariștii
Sictiriștii și știriștii..
Cei care te-agață în funie,
Cei care te vor în linie
Cei bolnavi de tiranie,
Dictatorii de opinie.
V-ați născuți goi, flămânzi și uzi,
Și asta a fost doar începutul..
Acuma viața vi se scurge,
în timp ce vă dați cu presupusul..
O să rămâneți în memorie,
ca ăla de-a scuipat o viață..
Bătut de mic și fără glorie
Nici n-apucă săracu să zâmbească.
Cabotinii și guriștii
Pasagerii, pasagerii..
Catavencii, ziariștii
Sictiriștii și știriștii..
Cei care te bagă în linie,
Cei care te-agață în funie
Cei bolnavi de tiranie,
Dictatorii de opinie.

Petre Stoica - Bunicuțul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În tinerețe a schingiuit, a împușcat
oameni cu mâinile prinse la spate,
s-a supus tuturor indicațiilor venite de sus.
Acum își mângâie Ordinul Muncii clasa I
și seara povestește nepoților adormiți
despre frumoasele sale clipe de odihnă
cu votcă și zdrăngănit de balalaică roșie,
apoi ațipește vegheat de îngerul cu aripi de corb.

Osip Mandelstam - Semioameni, un Poem Împotriva Lui Stalin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Viețuim, dar sub noi țara tace mormânt.
Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt.
Iar când vorbele par să se-nchege puțin,
Pomenesc de plăieșul urcat în Kremlin.
Are degete groase și grele,
Sunt cuvintele lui de ghiulele.
Râd gândacii mustăților strâmbe
Și-i lucesc a năpastă carâmbii.
Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subțiri –
Semioameni slujindu-l umili –
Care șuieră, miaună, latră câinește,
Numai el, fulgerând, hăcuiește.
Potcovar de ucazuri, forjează porunci:
Glonț în ochi, glonț în frunte și glonț în rărunchi.
Orice moarte-i desfată deplin
Pieptu-i larg de cumplit osetin.

Iannis Ritsos - Nefireasca Înflorire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ar fi vrut să țipe – nu mai putea suporta.
Nu era nimeni să-l asculte,
nimeni nu voia să-l asculte.
El însuși se temea de vocea sa,
o înăbușea în interiorul său.
Tăcerea lui exploda.
Bucăți din corpul său
erau aruncate în aer.
Le aduna cu atenție,
fără zgomot,
le punea la locul lor
ca să astupe rănile.
Și, dacă găsea, întâmplător,
un mac, un crin galben,
le aduna și pe acestea,
le potrivea ca pe propriile lui bucăți
pe corpul său – atât de rănit, ciudat de înflorit.

din volumul Gesturi scris în perioada 1969-1970
Poemele din această culegere au fost scrise în Karlovassi, Samos, în perioada dictaturii când poetul a fost condamnat la arest la domiciliu, din septembrie 1969 până în mai 1970.

Ion Miloș - Copiii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Copiii de partea cealaltă a frontierei strigă:
Nimeni nu ne mai păzește visele
Nopțile vin cu spaimă și viol
Părinții merg pe drumuri pierdute
Dictatura ne taie aripile
Și culege stelele din pomii speranțelor
Democrația făgăduiește portocale vesele
Și ne lasă să creștem alandala și haihui
Aceasta nu-i lumea copiilor, Doamne!
E infernală
Plină de vampiri și p*******
Mintea lumii fumează m*******a și mestecă
chewing gum

Tudor Arghezi - 1943

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

1943.
Pe când dormeați un somn zăcut de ani,
Un om a prăvălit o stâncă,
Namiaza mare-n gloata de dușmani,
De vuietul se mai aude încă.
Pribeag și-apoi și călător în noapte,
Nu strigă, nu se bate-n piept, nu cere.
Dar voi, flămânzi de slavă fără fapte,
Isprava lui știută o treceți sub tăcere.
Noiembrie 1943,
Lagărul Tg. Jiu,
sub dictatură.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980

Ada Milea - Ceaușescu N-a Murit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ceaușescu n-a murit!
Ne veghează îndârjit
Ceaușescu e o școală
Ceaușescu e o boală
E în mine, e în tine
E în fabrici și uzine
Azi îl poartă fiecare
Ceaușescu-n veci nu moare.
Ceaușescu n-a murit!
Istoria ne-a păcălit
Limba lui de lemn se plimbă încet
Prin vechea noastră limbă.
Ceaușescu n-a murit!
Istoria ne-a păcălit
Noi suntem vii și morții
Ceaușești suntem cu toții

Ahmad Shamlou - În Această Fundătură Fără Ieșire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Te caută-n gură dac-ai spus: te iubesc.
Îți caută-n inimă,
sunt timpuri ciudate, prietene.
Iubirea le dă lovituri de bici
alături de stâlpii drumului.
Trebuie să-ți ascunzi dragostea în cel mai secret colț al casei.
În această fundătură întortocheată și rece
mențin focul cu lemnele poeziei și cântecului.
Nu risca să gândești,
sunt vremuri tulburi, prietene.
Cel ce-ți bate noaptea în poartă
a venit să ucidă înflăcărata lampă.
Trebuie să-ți ascunzi lumina în cel mai obscur colț al casei.
Sus, aici sunt măcelarii stăpânind drumurile,
cu o buturugă și o machetă însângerate;
Sunt timpuri bizare, prietene.
Îți vor sluți zâmbetul de pe buze și doinele din voce.
Trebuie să-ți ascunzi bucuria în cel mai trist colț al casei.
O frigăruie din carne de canar pe focul crinului și zambilei.
Sunt vremuri ciudate, prietene.
Diavolul, amețit de victorie, sărbătorește-n capul mesei plânsul nostru.
Trebuie să-l ascunzi pe Dumnezeu în cel mai neștiut colț al casei.
En este callejón sin salida
de Ahmad Shamlou.
Buscan en tu boca por si hubieras dicho: te amo.
Buscan en tu corazón
es un tiempo extraño, amigo mío.
Al amor
le dan latigazos
junto a los postes del camino.
Hay que esconder el amor en el rincón más oculto de la casa.
En este callejón serpenteante y frío
mantienen el fuego con los leños de la poesía y de la canción.
No te arriesgues a pensar,
es un tiempo extraño, amigo mío.
El que de noche llama a la puerta
ha venido a matar al farol en su llama.
Hay que esconder la luz en el rincón más oculto de la casa.
Alto, ahí están los carniceros dominando los caminos
con una tabla y un machete ensangrentado;
es un tiempo extraño, amigo mío.
Van a cicatrizar la sonrisa de los labios y las canciones de la boca.
Hay que esconder la alegría en el rincón más oculto de la casa.
Un pincho de carne de canario sobre el fuego de azucena y jacinto.
Es un tiempo extraño, amigo mío.
Satán, ebrio de victoria, está celebrando en la mesa nuestro llanto.
Hay que esconder a Dios en el rincón más oculto de la casa.
Traducción deL persa – Fariba Gurguin