Cabotinii și guriștii
Moraliștii, vedetiștii
Catavencii, ziariștii
Sictiriștii și știriștii..
Trăiți în șandramale mari
perdeluindu-vă lipsa de speranță
spălați la cap și extrem de tari
făuritori de ignoranță..
Scuipați pe cruce ca nebunii..
de-l faceți pe Cristos să plângă
Copilăria grea, spun unii, ca niciodată nu se termină.
Cabotinii și guriștii
Moraliștii, vedetiștii
Catavencii, ziariștii
Sictiriștii și știriștii..
Cei care te-agață în funie,
Cei care te vor în linie
Cei bolnavi de tiranie,
Dictatorii de opinie.
Și dacă un om îndrăznește,
să zică altfel sau să facă
E pus de voi cu fața la perete,
și împroșcat de toți din cloacă,
cloaca cu cei mușcați de izmă
Ce n-au avut să îndrăznească,
să iasă și ei de sub cizmă,
care nu-i lasă să iubească..
Cabotinii și guriștii
Moraliștii, vedetiștii
Catavencii, ziariștii
Sictiriștii și știriștii..
Cei care te-agață în funie,
Cei care te vor în linie
Cei bolnavi de tiranie,
Dictatorii de opinie.
V-ați născuți goi, flămânzi și uzi,
Și asta a fost doar începutul..
Acuma viața vi se scurge,
în timp ce vă dați cu presupusul..
O să rămâneți în memorie,
ca ăla de-a scuipat o viață..
Bătut de mic și fără glorie
Nici n-apucă săracu să zâmbească.
Cabotinii și guriștii
Pasagerii, pasagerii..
Catavencii, ziariștii
Sictiriștii și știriștii..
Cei care te bagă în linie,
Cei care te-agață în funie
Cei bolnavi de tiranie,
Dictatorii de opinie.
Sensul versurilor
Piesa critică ipocrizia și manipularea din societate, demascând pe cei care impun opinii și îi oprimă pe cei care gândesc diferit. Evidențiază efectele negative ale conformismului și ale lipsei de curaj de a te exprima liber.