Simion Giurgeca – Ultima Zi

(Sărbătoare păgână)
I
E ultima sărbătoare păgână,
Când zeul hidos mai stă în icoană
Să-şi ceară tributul, aur şi sânge!
E ultima zi,
Când oamenii flămânzi,
Bătrâni, bărbaţi, femei, copii,
Îi strigă numele-n stradă
Şi-i poartă chipul vopsit
Şi pancarte cu mii de lozinci,
Lumea să-l vadă!
E ultima lege, un ultim decret
Înscris cu litere mari în ziare,
Cu roşu chenar, pe zid şi-n vitrine.
E ultimul ceas,
Când tobele bat,
„Zeul” hidos când urcă în pas
Trufaş pe trepte-n tribună;
Dogme şi teze să dea,
Proiect cu planuri plin de minciuni
Ţării să-i spună.
E ultimul vis paranoic, nebun,
Când el în zare-şi mai flutură mâna
Şi vrea să-şi supună umilul popor.
E ultimul semn,
Când poate-nşira
Plin de mândrie sacrul îndemn,
Cu laude trase pe sfoară,
Citind raportul cincinal,
Să-i bată supuşii din palme,
Cinci zile iară!.
II
E ultimul circ şi spectacol acum,
Când „zeul” îşi ţine sceptrul în mână,
Simbolul forţei barbare şi crude.
E ultimul sfat
Satanic ce-l dă
Mulţimii care l-a aplaudat
L-al patrusprezecelea congres
În prima adunare,
Când el s-a propus singur din nou
Să fie ales.
E ultimul chin şi grea suferinţă
Pe care o îndură neamul de robi
Cu trupul scheletic şi ochii de jar.
E ultimul gând
Ce poate-l mai au
Oamenii-n disperare-aşteptând!
„Zeul” să plece, clanul şi toţi..
Să nu mai stea în „altar”
Să scape-n grabă ţara de el
Şi glia de hoţi.
E ultima „sărbătoare păgână”,
Când „zeul” hidos mai stă în icoană
Să-şi ceară tribut aur şi sânge!
E ultimul ton,
E ultimul glas.
(Circulă des în lume un zvon
Că-i „zeul” păzit de stafii
Şi epoca de aur
Acuma începe să moară)
E ultima zi!