Versuri corectate și adnotate
Geneză.Litere de lut..Cad, se sfărâmă zgomotos..Ce i-o fi părut? –Boţite foi rămân pe jos.Sufletul e ud..Trec printre ude plete mâini,Zboară cânt spre sud –Te-apucă dor de nopţi în stâni..Parcă ar fi surd!Ning foi boţite peste tot!Anotimp absurd..Dar, marea o trecu înot.28 ianuarie 1995
Fusese furtună pe câmp și anumeSă-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp.Învingători ne-ntorceam fluturând peste lumeCerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb.Arcul de vișin petrecut peste umăr și euMi-l legănam fericită în rând cu băieții,Cu demnitate, în urmă, ca pe-un trofeu,Târam tăcuți pisica moartă a ceții..Dar când am intrat în oraș, speriată,Bucuria ni s-a-nchircit în … Citește mai mult
Nori de cenușă, flori cresc în umbrăPământul se destramă..Lumea visează, visează, visează..Picuri de ploaie, văd urme de zâmbeteÎncerc să le salvezDar nu mai contează..Lumea visează.
Diseară-i plecarea în insula meaTrăsura de nuc te așteaptă la scarăIa-ți haine mai groase și nu-ntârziaCăci câinii polițiști s-ar putea să aparăNu-ți face probleme, birjarul e mortȘi caii-s morți și trăsura e moartăFugim fără martori într-un nu știu ce portÎn insula mea la cinci capete sparteNu-ți face probleme, birjarul e mortȘi caii-s morți și trăsura … Citește mai mult
Pe lacul morii apa se-mbracă-n mantii luciiDe mucilaginoase mătăsuri verzi smaraldȘi roții-ntepenite îi crește blana verdeSă-i țină-n părăsire de moale și de cald.De vrei să treci cu barca, lungi mâini te țin în locȘi-oculte, verzi miasme îți amețesc plămânii,Pe când secrete broaște slujesc solemn prohodPe-altarul vechi și profanat al pâinii.Și nu e nici un secol … Citește mai mult
Un croncănit răzleț răsună cruntȘi-mprăștie neliniște pe drum;Iar seara-n câmp se deapănă mărunt,Țesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum.Strivit în pumni de nouri, cerul desÎngenunchează, mohorât, pe zări;Și drumul singur, rătăcit pe șes,S-afundă, șchiopătând, în depărtări.Trecu – de când – și ultimul drumeț!(A mai rămas vreo urmă prin noroi?)Un biet copac se clatină, răzleț,Cu trupul … Citește mai mult
Din depărtate tenebre,un șes scoate limba,un șes neîmblânzit.Întâmplări revărsate,cuvinte risipite, fanate,fețe tocite.Când și cândcâte-o mână de fum.Suspine fără vâsle,gânduri fără aripi,priviri fără adăpost.Când și cândcâte-o floare de ceață.Umbre deșălatescurmă tot mai lincenușa fierbinte a hohotului.
Mi-e atât de frig,Încât cred căAș mai putea fi salvatăNumai asemenea acelor înghețațiCare erau cusuțiÎn burțile animalelorSă se încălzeascăȘi-ncotoșmăniți bineÎn șuba îndurerată,Năclăiți în sânge de jivineMai veneau pe lume o dată.Prea departe deFlăcările din iad,Am înghețatÎn singurătatea mea îngerească,Dar cine-i în stareSă-și deschidă coasteleCa să mă primească?
Noaptea de decembrie.Pustie și albă e camera moartă..Și focul sub vatră se stinge scrumit.. –Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,Cu nici o schinteie în ochiu-adormit..Iar geniu-i mare e-aproape un mit..Și nici o schinteie în ochiu-adormit.Pustie și albă e-ntinsa câmpie..Sub viscolu-albastru ea geme cumplit..Sălbatică fiară, răstristea-l sfâșieȘi luna privește cu ochiu-oțelit.. –,E-n negura nopții un alb … Citește mai mult
Pe drumurile din străfundul sufletului,pe drumurile livide,călătoresc buruieni.Drumurile se pierdsub călcâie.Roiuri de cuie violeazăbrazdele gravide.Ogoarele s-au eclipsatdin câmp.Invizibile buzeșterg câmpul.Triumfă spațiulprivind nemișcatpropriile lui palme netede,netede, cenușii.