Versuri corectate și adnotate
Fiul Gábor e la Viena,Acolo îi e bine,Fiica Örzse cu Cristos,Doar de popi se ține.La grof morav moșia,În tombă e nevasta.Haide, hai spre Munkács,E mare năpasta.N-am pe lumea astaNimic, sunt în treanță:Cumătre Esze, e timpul,Ca Rákóczi să se-ntoarcă.Cu unguri năuciStrăbat drumul, buimac,Golan e fiul, la Viena,Târfă de popi e fiica.La Oradea-s hulit,La Viena râd de … Citește mai mult
Nu-i credeți pe copii, ei sunt bolnavi,Ei sunt bolnavi de dorul de a crește,Credeți-i pe bătrâni, ei sunt sătui,Se află dincolo de deznădejde.Și, ca și când ar fi un vis urât,Faceți-vă a nici nu-i auzi,Treceți, de-i cazul, și pe alt tărâm,Nu-i credeți, o, nu-i credeți pe copii.
Sufletu-mi, nufăr pe ape,Gândul de-acum, val molesit,Viața-n zadar vrea să mă-ngroape.Totu-i sfârșit. Dragostea mea, apă-nceată și verdeÎntre nămolurile moi,sufletu-mi, albele foi își pierde,albele foi.. Cad inserări, triste, -n târziu lancezite;palide zări. Soare rănittrimite nopții pe nesimțitesomn veștejit. Stelele, vechi luminițe de ceară,doru-trecut din pierdut înnoiesc,moarte destine din tine-au să cearăjocu-firesc. Sufletu-nfrânt – intră ca nufăru-n … Citește mai mult
Pe Scufița Roșie o sărută păianjenii în Gara de Est,e beată, murdară și careva a târât-o-ntr-un colț.Toată viața am ținut s-o-ntâlnesc și acum că-i aici,cum să nu-i vorbesc de biblioteca pustie,de colbul cel verde și colbul cel roșu. Pe femeie o duciacasă tăcut, încui ușile, te ascunzi. Pe Scufița Roșie o ducipur și simplu, ea … Citește mai mult
Salut în tine, singuratec loc,Un adăpost de tihna creatoare,Unde suvoiul vremii mele curgeSenin, în sân de pașnică uitare.Al tău sunt. Curtea Circei desfrânate,Ospete mari, păcate, desfătări,Eu le-am schimbat cu dulce zvon de luncăȘi gând și vis pe slobode cărări.Al tău sunt, dragi mi-s umbrele grădinii,Răcoarea ei și florile-n desișuri,Și pajiștea cu-nmiresmate stoguriȘi ape murmurânde prin … Citește mai mult
De optsprezece luni ornicul meuTrist, îmi tot sună moartea la ureche.De optsprezece luni de griji şi vegheSimt şi văd moartea-n orice loc, mereu.Cu cât făptura mea se-mpotriveşte,Cu-atât instinctul morţii nu-mi dă pas,Şi-atunci când îndrăznesc să fac un pas,Simt inima în piept cum se opreşte.Puterile-mi se duc, necruţătoare;Chiar şi odihna parcă e-un frământ;Ca un biet cal … Citește mai mult
Flori strivite-n drumPetale-n pași zdrobiteVoci nu aud acumCe-n ceară plâng topite.Obosit de-un veacSub rădăcini umbritÎn scândură chiriaÎmi pare leac.Cântec de păunRupe în laringeViața — opiumÎn brațe strâns te frânge.Flori strivind virgineTrăim cât un chibritNimic nu luămNimic nu rămâne.Pe drumuri vecine
De ți-ar spune acum cinevaCât de mult a mai plâns inimioara meaChiar și luna de ți-ar spune, of, DoamneCât am suferit, iubirea mea.Lacrimile-s amare, în casă stau și plângSufletul mă doare, lacrimile-mi curgLuna îmi vorbește, spune să nu plângNu știu ce o să mă fac, unde am să ajung.Acum merg pe un drum ce s-a … Citește mai mult
Miraje – utopiile se topesc în zare • zarurile orizontului pehazard • prea mult tulbure în toate aceste suspiciuni alesperanței • prea multe așteptări absurde – căi imposibile –poteci măsluite • căci imposibilitatea nu se bizuie pe-oneînțelegere a realului ci pe-o fatală incomprehensiune atranscendenței locuite de refuz • a transcendenței ce nu e – șinu … Citește mai mult
Și știind că spațiul în univers e infinitNu pot să caut atâta timp cât sunt strivitDe gânduri necurate, priviri înșelătoareȘi cu fiecare secundă gândul meu moareParcă stau pe scândură așteptând valulSunt izolat într-un vulcan, n-am mai văzut malulDa’ când zilele trec eu nu pot să petrecParcă sunt străin pe pământ și simt că mă înecNu … Citește mai mult