Azi pacea e-n serbare,
Fiind zi cu Mântuitorul,
Rai să devină pământul,
Primindu-și Mântuitorul.
Oamenii reuniți
Ar fi în îmbrățișare –
Dar nu e pace, nici slavă:
Lumea e slabă, tare….
Inimă rece, sufletul stins,
Doar-n corp e dor, pasiune;
Cât un Herod sunt stăpânii,
Tot adevărul e în cruce….
S-a pierdut omul, privind prin
Prismă către cerul mare,
Blestemându-și nașterea –
Lumea e slabă, tare….
Om cu om se războiește,
Să ne unim, fără idee,
Casa Domnului-n ruine,
Învățătura, pilda, șterse….
Oh, dar să ajungă animal,
Cu suflet, nu se poate! …
Cerule, Mesia nou vrem:
Lumea e slabă, tare!..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de pierdere a sensului Crăciunului și a valorilor creștine. Lumea este văzută ca fiind slabă și dezbinată, iar oamenii s-au îndepărtat de credință, pierzând speranța într-un viitor mai bun.