Versuri corectate și adnotate
O pisică a mâncat un șoarece și s-a făcut câineUn câine a mâncat o pisică și s-a făcut lupUn lup a mâncat un câine și s-a făcut caracatițăO caracatiță a mâncat un vapor și s-a făcut imperiuUn imperiu a mâncat o muscă și s-a făcut bube bubeBube bube bube bube bube bube bube bube bube … Citește mai mult
Alunecare din idee-n lucruri, cădere din cuvinte-n dințiun cer cu frunze care-l scuturi dinverde-n galben scos din minți și cîte zone recise-ncheagă și de necontrolat cu văzulmandibule de cai încep să spargă în dinți, dinstaule de vînt, ovăzul.E tulburată glezna cubrățara dansînd pe tîmpla mea fierbintecăzută-ntr-un străfund de vară pe-o scară ruptă de cuvinte.
Soldatul mărșăluia, mărșăluia,mărșăluiapână cândpână la genunchipicioruli se tocea, i se toceai se toceapână cândtrunchiulpână la coastei se tocea, i se toceai se toceapână cândpână la sprâncene orbeaorbea, orbeapână cândpărul lui iarbă neagră eraiarbă neagră era, iarbă neagră era.Un cal alb veneași o pășteași o păștea, și o păștea.I-ha-ha, i-hai-ha.
Lecția despre cub.Se ia o bucată de piatră,se cioplește cu o daltă de sânge,se lustruiește cu ochiul lui Homer,se răzuiește cu razepână cubul iese perfect.După aceea se sărută de nenumărate ori cubulcu gura ta, cu gura altorași mai ales cu gura infantei.După aceea se ia un ciocanși brusc se fărâmă un colț de-al cubului.Toți, dar … Citește mai mult
Când ți-ai închipuit pentru prima oarăo falangă a degetului tăuașa cum va arătadupă o sută de anisub țărâna oricât de ușoară– te-ai îndrăgostit cu disperarede propriul tău deget.Acum, iubirea pentru falangele tale s-a stins.Nu-ți mai adori trupul, prietena mea.Te privești cu liniște putrezindsub țărâna oricât de grea.
Labirinturilecreate de timpse prăbușesc.(Rămâne numaipustietatea.). Inima,izvor de dorințese prăbușește.(Rămâne numaipustietatea.). Iluzia zorilorși sărutărilese prăbușesc. Rămâne numaipustietatea,o pustietateondulată.
Amurguri – ceasul care ruineazăcetăți și pașiși vise la țărm,amurguri – nisip monumental!. Trece prin mijlocul cetății Vrăjitorul,cântărețul din flaut –o muzică fragilă iscând, poate o ardere,– nu simți cum risipește?. Nu vuiet obsedant, nu prăbușiri –abia de se aude roșularmonic, cenușiul grav, ultramarinul– ultrasuneteinsinuând în noi:gustul somniei, lenea moale,uitarea-ncenușată blând. Și valurile dorm la … Citește mai mult
Încălzit de minciuniUdat cu minciuniEi domnesc în această cameră secretă a trandafirului.La adâncimea unui visCare se degradează.Aici se află o lume a noastrăO halucinație frumos veștejităSimțurile alunecă ușor până la paralizare.Îți voi lega gâtul cu fire de mătaseÎncât nu vei mai putea scăpa din nouTe voi însemna cu un marcar din trandafiri, te voi ridicaÎntr-o … Citește mai mult
Totul se micșora văzând cu ochiiUn soldat era cât un soldat de plumbDin jocul unui rege imaturApoi devenea cât un bumb.Cu care se încheiau false convențiiApoi cât simpla umbrăA unei intențiiDemult intrată-n uitareApoi cât umbra umbrelorOricărei urme de intenție căutatăÎn chip de țap ispășitor.Totul se micșora văzând cu ochiiEu însămi am ajuns întâi cât un … Citește mai mult
Un meteor!.. Bizară auroră borealăDin polul nord la polul d-amiază.. Din ZenitPână-n Nadir cutremur.. iar sfera sideralăCămin imens, chaotic, jăratic infinit!.A! ce ameninţare meschină şi banală!Nu mă-ngrozeşte! – zice poetul prigonit –Un fenomen ca altul!.. Nuanţă infernală,Văzduh aprins.. Desigur, Iehova-a-nnebunit!.Ei, şi?.. Balanţa-i strâmbă şi judecata nulă!Nici psalm, nici Laudamus, dar nici accent de hulă,Din coardele-mi … Citește mai mult